O ceata deasa domneste asupra noului regim al calatoriilor romanilor in spatiul Schengen, ceata pe care nimeni nu se decide, din pacate, s-o risipeasca. Resorturile adoptarii noului regim de calatorie sunt mai complicate decat se incearca a fi prezentate, iar consecintele pot fi chiar dramatice. Ambele, atat resorturile, cat si consecintele, sunt mai mult economice decat politice.
Adoptarea noilor reglementari nu este, in mod sigur, o initiativa romaneasca. Este urmarea unor presiuni facute cu toata fermitatea de care sunt in stare cei puternici si cu atuurile in mana, dar si cu toata ipocrizia de care acestia, cel mai adesea, dau dovada. Autoritatilor romane le-a revenit doar ingrata misiune de a le da curs. Totul porneste de la pozitia duplicitara a tarilor vest-europene in domeniul liberei circulatii a persoanelor. Acestea au decis, intr-un tarziu, sa includa romanii printre beneficiarii circulatiei libere, fara vize, prin spatiul Schengen si au facut-o doar dupa tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001, desi ar fi putut sa observe, inca mai inainte, ca romanii, in afara catorva mai hotomani dintre ei, sunt harnici, albi, crestini si nu poarta grenade la cingatoare. Nu putem trece cu vederea faptul ca libera circulatie se refera numai la scopuri de calatorie temporara si nu vizeaza dreptul la munca. Libera circulatie in spatiul Schengen este de fapt pentru turisti, si nu pentru doritorii de slujbe.
Responsabilii vest-europeni stiau insa ca dreptul de circulatie fara vize va fi folosit de sarantocii romani pentru a depune diferite munci in tarile spatiului Schengen. Ceea ce s-a si intamplat! Romanii aflati in strainatate - in afara catorva exceptii care fura sau cersesc - nu fac altceva decat asta: muncesc. Cine insa ii angajeaza? Oare Dumnezeu?! Nu, ei au de fapt angajatori in carne si oase, care ii platesc! Sub ce forma se stie bine: in mi
