ISTORIA MEDICINEI Pe un teren de sapte hectare de pe Dealul Filaretului se ridica in 1906 o cladire pentru folosinta bolnavilor de tuberculoza, in numar foarte mare la inceput de secol al XX-lea in Romania. Noua institutie medicala, numita Spitalul Filaret, avea la inceputurile sale doua pavilioane: unul cu 80 de paturi destinate bolnavilor cu forme "deschise sau inaintate" de tuberculoza si altul, Sanatoriul, cu 20 de paturi pentru pacientii cu forme "nedeschise sau incipiente". Numele de atunci al spitalului vine de la mitropolitul Filaret II, un carturar de seama al Bisericii Ortodoxe, care fusese rapus de tuberculoza la varsta de 52 de ani. In 1906, in aceeasi cladire a Spitalului Filaret se inaugureaza primul Dispensar antituberculos, unde se acordau consultatii de doua ori pe saptamana. Toate aceste realizari se datoreaza unei echipe de medici, care, sub conducerea profesorului Cantacuzino, formau, cu doi ani in urma, "Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei". Arhitectul Gr. Calinescu a ridicat aceasta cladire dupa modelul spitalelor existente in strainatate. Terasele spitalului serveau pentru odihna bolnavilor, majoritatea din patura saraca a Bucurestiului.
Statistica Dupa 10 ani de existenta fusesera internati la Spitalul Filaret 133 de barbati si 99 de femei, majoritatea cu varste cuprinse intre 13 si 50 de ani, croitori, lucratori in fabrici si ateliere, tipografii, cizmarii sau tamplarii. Cu tratamentele aplicate, care constau in cure de repaus si tuberculinoterapie, 4,2% au fost vindecati si 45,3% au prezentat o stare de sanatate ameliorata.
Directori si contributii Primul director care a venit la conducerea spitalului a fost Stefan Irimescu, care a practicat pentru prima data in Romania o serie de tratamente precum cutireactia la tuberculina (pusa la punct de von Pirquet), pneumotoraxul artificial terapeutic (initiat de Forlanin
