Mihai Enea este secretarul filialei Moldova a Asociatiei Nationale "Serviciul umanitar pentru penitenciare". El coordoneaza activitatea celor care le ofera puscariasilor o a doua sansa de a intra in viata, organizind cursuri de recalificare profesionala, recreative si de educatie. Putini sint cei care-si pot stapini un frison cind vine vorba despre inchisori sau despre puscariasi. In fata ochilor rasar ca din senin ziduri groase cu porti care se inchid pentru a nu se mai deschide poate niciodata, gratii si oameni in zeghe. Rasi in cap si invariabil cocosati, sau cel putin asa mi-i imaginez. Oameni duri si deznadajduiti, totodata. Detinutii, oameni carora li se pune de obicei o eticheta pe care o poarta apoi toata viata si care nu mai primesc, poate, niciodata o a doua sansa. Sansa de a demonstra ca au ajuns la inchisoare dintr-o greseala pe care o regreta acum. Asociatia Nationala "Serviciul umanitar pentru penitenciare", al carei secretar pe filiala Moldova este un romascan, Mihai Enea, este o organizatie non-profit, care intinde o mina de ajutor celor din inchisoare. Mihai Enea a participat pentru prima data la o astfel de intilnire din curiozitate, la invitatia unui prieten, cu aproape sapte ani in urma. "Recunosc ca nu a fost usor prima data. Mi-am facut tot felul de ginduri, mi- am pus tot felul de intrebari. Dar, dupa ce am fost prima data, am stiut ca o sa ma intorc. Numai daca intri acolo iti dai seama cit inseamna o scrisoare pentru un om care nu mai are sotie si nici copii, care nu a mai primit nici un semn de la familie de ani de zile sau pentru care doua mere duse cadou inseamna ca si cum s-ar deschide cerul. Am detinuti cu care corespondez de patru sau cinci ani de zile si cu care tin legatura si dupa ce au iesit din inchisoare", spune Mihai Enea. Si, totusi, de ce - ma incapatinez sa aflu -, pentru ca imi este greu sa accept ca un om cu familie, cu copi