Isi priveste cu grija fratiorii. Il saruta pe Vladut pe crestet si ii indreapta cu grija papionul de la uniforma. ,Uite, aici ti-ai rupt vesta... e descusuta la incheieturi. Trebuia sa-i spui mamei sa Isi priveste cu grija fratiorii. Il saruta pe Vladut pe crestet si ii indreapta cu grija papionul de la uniforma. ,Uite, aici ti-ai rupt vesta... e descusuta la incheieturi. Trebuia sa-i spui mamei sa o coasa", il dojeneste usor. Vladut se rusineaza, o prinde de mana si-o strange tare: ,O sa-i spun diseara...". Si-si pune capul in palmele Anei. La scoala, le urmareste fiecare miscare, ii mangaie pe micuti, ii sfatuieste si-i ocroteste ca un om mare... in lipsa mamei. In drum spre casa, se tin de mana, danseaza, rad cu pofta... stiu ca in prag ii asteapta catelul Titi, prietenul familiei... Ana este o copila necajita si saraca..., dar premianta clasei. Este in clasa a VIII-a la Centrul de zi al Federatiei Internationale a Comunitatilor Educative din Romania (FICE), de la Scoala 96 din Capitala.
Sunt cinci suflete intr-o garsoniera de doar 18 metri patrati. Nu o au decat pe mama, tatal i-a lasat. Ana are trei frati: surioara Maria, in clasa a V-a, Vladut, intr-a-ntaia si Danut, 4 anisori. Mama este casnica, lucreaza din cand in cand pe la oameni, mai face curatenie, mai spala. Cea mai mare parte a timpului, insa, sta acasa sa aiba grija de Danut, baiatul suferind de sindromul Down. Are patru anisori, dar se poarta ca un copil de doi ani. Nu vorbeste prea mult si e mereu abatut. Cand o intrebi de Danut, Ana coboara privirea, ochii i se umezesc, ii trage pe fratiorii sanatosi aproape de piept: ,Mama e acasa cu Danut... e mic, de aceea sta mereu cu el, nu prea poate iesi afara...". Traiesc cu aproape un milion si jumatate, pensia pentru baiatul bolnav si ce mai reuseste sa stranga mama. De la Centrul de zi, copiii primesc haine, incaltaminte, alimente, rechizite in
