Războinicul luminilor s-a trezit cu averea sub sechestru. Omul care se lăuda că lui n-are nimeni ce să-i facă, pentru că e inteligent şi ştie să-şi conducă afacerile, a luat o primă lovitură în prestigiul său de băiat deştept pentru care nu există lege să-l înfunde.

Gigi Becali, unul dintre cei mai mediatizaţi oameni din România, şi-a cîştigat susţinători cu discursul său de patriot binefăcător al cărui azimut e credinţa în Dumnezeu. Pentru unii e un model de reuşită. Pentru alţii el chiar e un patriot şi filantrop. Iar declaraţiile lui, că nu-şi dă banii la stat, ci îi foloşeste cum crede el că e mai bine, în acte de milostenie, găsesc multe inimi fremătînde. Chiar şi cei care nu sînt de acord cu Becali se uită chiorîş la impozite, mulţi nu le-ar plăti, dacă ar găsi căi convenabile să fenteze legea. Acesta e, cred, motivul pentru care atitudinea de haiduc al afacerilor pe care Gigi o afişa pînă de curînd, fără jenă, se bucură de simpatie şi din partea celor care, altfel, afirmă sincer că îl detestă pe oierul cu pretenţii de gentilom.

Becali a ştiut să se folosească de Steaua, clubul peste care e preşedinte. A muls-o, ori de cîte ori a avut nevoie, ca să-şi facă băi de prestigiu şi de iubitor păgubos al echipei. Aşa se face că pentru mulţi el e cel fără de care Steaua n-ar exista. Nu cu mulţi ani în urmă, o imagine asemănătoare îşi creaseră şi fraţii Păuneascu. Cînd a preluat Steaua, Gigi Becali a dat un semnal că nimeni nu e de neînlocuit în fotbal. După care, fireşte, s-a dat drept unsul lui Dumnezeu la conducerea acestui club.

Iar aşa-zisa lui inteligenţă în relaţia cu legea nu era decît un calcul elementar, pe care şi l-au făcut şi alţi preşedinţi de cluburi. Acela că indiferent ce s-ar întîmpla, fotbalul trebuie să meargă înainte. Cu alte cuvinte, cine îşi permite să execute cluburile de datorii asumîndu-şi conseci