Într-una din vizitele şi ,documentare" făcute prin mai multe librării bucureştene, printre altele şi cu scopul de a susţine ,critica ediţiilor" cu subiecte vii, acut actuale, interesând (să zicem) o sferă cât mai largă de cititori, ca, de exemplu, cel al ,ediţiilor şcolare", am dat cu ochii, absolut din întâmplare (vorba lui Minulescu), peste coperta unei cărţulii remarcabil de urâtă: Alexandru Odobescu, Scene istorice. Fiind vorba de Odobescu (fac ce fac şi tot la el ajung!), bineînţeles că am deschis-o şi, după ce m-a frapat o dată prin urâţenia copertei exterioare, m-a surprins încă o dată prin originalitatea copertei interioare: sub titlul clasic odobescian Scene istorice din cronicele româneşti, editorul - anonim -, sau ,managerul" - şi el anonim - al casei editoare peltice ,Stefan" (nu ,Ştefan") orânduise, alături de Mihnea-Vodă cel Rău şi de Doamna Chiajna, considerând-o, probabil, tot o ,scenă istorică", şi ,epistola" Pseudo-kineghetikos. Răsfoind cărţulia şcolară, căci de aşa ceva este vorba, care-ncepuse să mi se pară interesantă, am mai dat şi peste o altă ,originalitate". La finele textului ,epistolei" stă scris cuvântul ,Sfârşit", ca şi-n ediţiile lui originale din 1874 şi din 1887; numai că în ediţiile menţionate, cuvântul urmează după capitolul XII - Cel mai plăcut pentru cititor, format din 28 de rânduri de puncte, pe când în ediţia ,Stefan" punctele nu există, deşi capitolul XII este menţionat în ,Coprinsul" ,epistolei". Probabil că sau ,managerul" anonim sau tehnoredactorul (Andrei Bodnăraş), sau amândoi, nu au citit niciodată acest capitol, şi-acum, când au dat cu inteligenţa lor peste el, şi-au zis că nu merită să-l ia în seamă şi să cheltuiască hârtie şi cerneală tipografică pentru imprimarea celor 28 de rânduri de puncte, care - este limpede pentru oricine - nu spun nimic.

Asemenea originalităţi editoriale m-au îndemnat să cump