BUCATARIA DE ALTADATA Fie ca este vorba de pesti de apa dulce (crap, lin, pastrav, salau, somn, stiuca) sau pesti de mare (calcan, chefal, lacherda, morun, nisetru, cega, scrumbie, somon) ei isi au locul de onoare. Nu se poate concepe un meniu, o masa mai bogata, un dineu de gala fara peste. Si faptul ca acest traitor al raurilor si al marilor isi face aparitia la inceputul mesei, isi are povestea sa. Pestele este un aliment usor, nu ne ingreuneaza digestia, ne predispune a gusta si bunatatile ce urmeaza.
SIMBOL. De-a lungul veacurilor, pestele a avut insemnatatea sa. La primii crestini pestele a jucat un rol important. Cei dintai care au primit duhul Domnului, s-au crestinat, au fost pescarii din preajma lacului Genezaret. Apostolul Petru, considerat parintele bisericii catolice, a fost pescar. Teologul crestin Tertullian ii numea pe crestini "mici pesti nascuti in apa botezului". Iisus Christos era socotit drept "pestele cel mare" care calauzeste "arca bisericeasca". Poate nu datorita hazardului cuvantul grecesc "Ichtys" - "peste" da initiale cuvintelor "Iisus Christos, fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul".
TRADITIE. In credintele populare romanesti, pestele e legat de inceputurile crestinismului pe meleagurile vechii Dacii. Una dintre legende, consemnata de Simion Florea Marian, este despre imparatul roman Diocletian care a vrut sa-i determine pe crestinii din Imperiu sa manance in zilele de post "mancaruri spurcate". Dar ei au aflat si au mancat doar grau fiert. Diocletian, infuriat, a aruncat "mancare spurcata" in rau, sa o manance pestii. Spera sa-i oblige pe crestini sa renunte la hrana lor de post, dar nu a reusit. Crestinii au aflat si n-au mai mancat nici peste, care, normal, era de post.
In Bucovina exista legende despre Sfantul Toader. Acesta i-ar fi sfatuit pe crestini sa nu manance in post peste fiindca a fost "spurcat". Cu toate ca nu este