Sunt invitata, intr-o seara la o amica, mare amatoare de "Extrem Orient": haiku, ikebana, bushido, templele lui Budha din Himalaya, vaci indiene sacre, sutre, mantre, vase chinezesti si Marele Zid - in fine, tot tacamul de informatii, care construiesc un Orient ideal si atat de indepartat de real (nu ca eu as fi fost pe acolo, sa stiu cum e, dar i-am ascultat pe "calatori" povestind). Hobby-ul acesta al Angelei pentru tot ce vine "de la capatul lumii" e amalgamat si usor derutant; o cunoastere haotica, fara reguli si harti. Trebuie totusi sa recunosc ca o invidiez uneori pentru capacitatea de a absorbi, aproape fara limite, orice fel de informatie care vine "din estul de la est de Est".

Pasiunea acopera, fara indoiala, si spatiul gastronomic. "Stii, eu ma duc o data si mananc ceva la cate un restaurant chinezesc, apoi caut reteta si incerc sa reconstitui gustul. Am mare noroc deoarece gasesc acum in magazine tot ce-mi doresc!".

Cum spuneam, sunt invitata la o masa cu delicatese chinezesti, n-am curaj s-o refuz, si iata-ma mancand o portie zdravana de scoici cu sos de soia. Mananc, rezist si… cer reteta. Nu de alta, dar poate va intereseaza si pe dumneavoastra. "O jumatate de kilogram de scoici, un catel de usturoi tocat, o lingurita cu ghimbir abia ras, o lingurita cu coaja de portocala rasa, doua linguri cu ulei de susan, 8 cepe verzi, 100 g de muguri de bambus, un morcov, 100 g de germeni de soia, 3 linguri cu sos de soia, 150 ml de supa de pasare, o lingura cu amidon, cateva picaturi de ulei condimentat de chili, sare si, musai, piper de Seciuan macinat. Scoicile se spala sub jetul de apa rece, iar in uleiul de susan se calesc usturoiul, ghimbirul si coaja de portocala. Se adauga scoicile, care se deschid una cate una, din pricina caldurii, iar cele care nu s-au deschis se scot din cratita. Se adauga ceapa verde, intreaga, mugurii de bambus, morcovul