REPORTER IN TIGAIE Parca nicaieri pescuitul nu este mai "productiv" si mai antrenant ca la Suceava, mai exact pe malul Bistritei, acolo unde pesti de toate neamurile, in special pastravii, te ispitesc si te asteapta cuminti sa-i momesti si sa-i prinzi. Pentru ca mai apoi, dupa ce i-ai avut in undita, sa descoperi deodata ca ti-au scapat.
Se spune ca fiecare lucru are un inceput. Asa se face ca, aici, la Suceava, am asistat la prima partida serioasa de pescuit din viata mea. Copil fiind il mai insotisem pe tata de cateva ori, dar in joaca, nimic serios.
Si nici ca puteam alege un loc mai potrivit decat Bistrita. Nu departe de casa lui Octavian Munteanu, un om pentru care pescuitul nu mai este un simplu hobby, dimpotriva, cu trecerea timpului s-a transformat intr-o adevarata pasiune, "un microb", asa cum mi-a marturisit el. Si fara nici o legatura cu meseria lui, caci este inginer, dar a mostenit pasiunea de la tatal sau, pescar profesionist!
MOMEALA. "Echipamentul necesar, multe momeli si o vointa de fier, e tot ce-ti trebuie cand mergi la pescuit." Octavian vorbea din proprie experienta. Stia foarte bine ca dupa ore intregi de stat pe malul apei, de multe ori s-a intors acasa fara o coada de peste. Dar asta e! Socoteala din targ nu se potriveste cu oala de-acasa, care il astepta pregatita pentru o ciorba gustoasa. Am plecat dis-de-dimineata. Bistrita imi parea atat de limpede si de linistita. "Un rau cu apa curata, oxigenata, cu albie pietroasa, numai buna pentru pescuitul pastravilor", mi-a zis Octavian, in timp ce isi pregatea undita. Pescarul nostru venise cu tot echipamentul. Nu mai vazusem in viata mea atatea momeli la un loc.
REUSITA. Am apucat sa-i urez "fir intins" (asa am invatat de la tata), dupa care ne-am asezat tacuti si timp de o jumatate de ora nimeni nu a mai scos o vorba. Paream doi protagonisti ai unui film politist ce isi ur
