Exact in saptamina in care fostul senator Sergiu Nicolaescu a initiat o misiva de protest impotriva Regulamentului cit de cit reformat al concursurilor de proiecte cinematografice, regizorul cu acelasi nume ar fi putut face ceva pentru aminarea premierei ultimului sau film, intitulat 15. Asta ca sa nu faca de rusine suplimentar si cu prea mare promptitudine misiva antireformista tocmai expediata fostilor colegi din Parlament. N-a facut (miscarea nr. 1), dar a facut-o (pe-a doua): nu numai ca n-a aminat premiera, dar a si tinut o conferinta de presa la Cinema Pro, dupa proiectia in avanpremiera pentru ziaristi fluierata si apostrofata din sala „la scena deschisa“.

Flancat de prezenta petulanta prin preajma a directorului general al CNC, Decebal Mitulescu, inca nedestituit la zece luni de la schimbarea guvernului, si a publicistului de la ziarul vadimist Tricolorul, Grid Modorcea, autor al sintagmei „prima opera de referinta a acestui mileniu“ (Orient Express de Sergiu Nicolaescu), cel care si-a pierdut in noiembrie 2004 mandatul pesedist a dresat un rechizitoriu cind patetic, cind nostalgic, dar mereu neiertator fata de prezentul nostru filmic. Reperul fiind „gloria cinematografiei romane“ din deceniile dictaturii: „Adio filmelor cu mii de soldati!“ Prada unui sindrom depresiv-agresiv, cu propozitii apocaliptice gen „cinematografia s-a cam scufundat“ si „nu mai are cine sa gaseasca solutii“, i-a fost greu sa rosteasca fie si un singur nume de tinar cineast sau vreun titlu de film valid din ultimii ani. Iar actorul privilegiat din fostele productii epopeice, serban Ionescu, distribuit intr-un rol de comper narativ in 15, i-a tinut isonul, indicind motivul „scufundarii“. La o intrebare despre ce-a insemnat Revolutia din 1989 – de care filmul in discutie se ocupa direct si indirect – fostul coprivilegiat s-a dezlantuit: „A fost un pietroi legat de piciorul