Romania a primit nota de trecere la raportul de tara, dat la inceputul acestei saptamani. Raportorii europeni ne-au laudat obiectivele indeplinite, dar, diplomatic, ne-au avertizat sa nu ne prinda si urmatoarea raportare cu teme ramase nefacute, pentru ca am risca corijenta. Problema, ramasa la fel de mare si la fel de stringenta in viziunea Vestului, este marea coruptie. S-au facut pasi in privinta legislatiei, dar masurile concrete bat pasul pe loc. Nu a fost condamnat nici unul dintre indivizii din cercul inalt al marii coruptii, nu s-a reusit nici macar arestarea multora dintre ei. Au fost niste actiuni in forta, cand toata lumea a crezut ca asistam la inceputul cruciadei anticoruptie. Pret de cateva zile, ca intr-o arena de circ, cate un corupt cu nume sonor era scos si aratat multimii care ii datoreaza in parte saracia. Cu catuse la maini si flancat de trupele speciale ale Politiei, era huiduit de oamenii loviti de psihoza nationala numita anticoruptie si pus apoi, subit si inexplicabil, in libertate. In huiduielile aceleiasi multimi revoltate... In toamna lui 2004 lista marilor (potentiali) corupti era deja lunga. Ne aflam la finalul unor ani in care furtul din banul public atinsese apogeul si, mai grav, parea de nestavilit. A venit iarna lui 2004, cu promisiuni de starpire a acestor hoti cu staif. Tepele pregatite in decembrie anul trecut pentru marii corupti sunt, insa, tot goale...

Dezamagirea creste proportional cu revolta unor noi promisiuni de care s-a ales praful. E greu de inteles si pentru omul de rand, si pentru cei care ne monitorizeaza de ce la capitolul mari corupti avem tot acelasi unic, rasuflat si ridicol exemplu, cu care defilasera, si in fata natiunii, si in fata U.E., si baietii cu trandafiri : Fanel Pavalache. Este singurul mare corupt dovedit al natiei romane, eroul unui "dosar-capodopera" al P.N.A.-ului, ramas, insa, fara final. Pent