Despre invatamint s-a scris mult si s-a dezbatut la fel de mult. S-au dat legi, regulamente, toata lumea a incercat sa vina cu cite o idee, care mai de care mai novatoare, care sa ne ajute sa facem fata standardelor europene, iar in curind vom avea si o lege a calitatii.

S-ar putea spune prin urmare ca lucrurile s-au urnit, ca toate vor fi bune si frumoase. Din pacate, sintem departe de a fi pe calea cea buna. In primul rind pentru ca nu poti face invatamint de calitate fara un buget decent. Subfinantarea atrage dupa sine o multime de probleme. Tinerii absolventi, care ar putea sa aduca o nota de prospetime, nu mai sint deloc motivati sa devina profesori si se orienteaza spre locuri de munca mai profitabile. Si cine ar putea sa-i condamne? Cine ar putea sa le ceara sa faca apostolat intr-o tara unde supravietuirea este o problema acuta? Si chiar daca sint si dintre cei care pornesc entuziasti la drum, ajung sa fie repede dezgustati de atmosfera imbicsita a cancelariilor, de profesorii sastisiti, cu metode invechite de predare, tracasati de problemele zilnice. Unui tinar profesor i se vor da clasele cele mai slabe, i se vor pune bete in roate tocmai pentru ca e tinar si incearca sa schimbe cite ceva.

Aceeasi subfinantare duce la scaderea competitiei. Ne laudam ca a crescut numarul studentilor din Romania, dar nu ne intrebam care este calitatea acestora. Admiterea in invatamintul superior a devenit aproape o formalitate, in masura in care numarul locurilor cu taxa a crescut ingrijorator, in ideea de a suplini bugetul precar, mai ales de cind cu autonomia universitara. Avem studenti care nu stiu sa construiasca o fraza coerenta, care nu stiu ce-i acela un paragraf sau care habar nu au de conjugarile verbelor. Avem studenti care reproduc papagaliceste un comentariu literar.

Avem studenti care intreaba daca trebuie sa citeasca o c