Il readucem in memoria cititorilor pe criticul literar Laurentiu Ulici, de la a carui moarte se implinesc cinci ani, peste aproape doua saptamini. Ma straduiesc sa realizez filmul incidentelor si evenimentelor culturale, in care a fost mai mult sau mai putin implicat, pentru ca am suspiciunea in existenta unei miini criminale care l-a trimis in somnul etern. Laurentiu Ulici s-a nascut la 6 mai 1943, in Buzau. A absolvit Facultatea de Filologie din Bucuresti, in 1966, si Facultatea de Filosofie, in 1970. De profesie critic literar, el era, din 1995, presedintele Uniunii Scriitorilor din România. Printre lucrarile al caror autor este se numara „Recurs“ - 1971 (eseuri); „Prima verba“ - 1974 (articole critice); „Noua poeti“ - 1974; „Biblioteca Babel“ (eseuri) - 1978; „Prima verba II“ - 1978; „Confort Procust“ - 1983 (cronici literare); „Nobel contra Nobel“ - 1988; „Prima verba III“ - 1992; „Literatura româna contemporana“ - 1995; „Dubla impostura“ - 1996 (eseuri politice), „1001 de poezii românesti“ - 1998; „Mitica si Hyperion“ - 2000 (aparuta post-mortem). A primit doua premii ale Uniunii Scriitorilor, pentru „Biblioteca Babel“ - 1978 si „Confort Procust“ - 1983. De religie romano-catolic, el era casatorit si avea un copil. Din primavara lui 2000, a fost ales presedinte al Aliantei Nationale a Uniunilor de Creatori. Parchetul si Politia au anchetat penal doi poeti pentru ce au scris O adresa cutremuratoare a sosit la Uniunea Scriitorilor din România, in urma cu mai bine de cinci ani, in vara anului 2000. Cutremuratoare nu prin vreo drama personala pe care ar fi dezvaluit-o, nu prin stil sau alte valori literare, cum am fi fost inclinati sa credem, de vreme ce era adresata unei asociatii de minuitori ai ideii, ai sentimentului si ai cuvintului. Cutremuratoare pentru ca ea trimitea gindul la vremuri intunecate, cind cartilor li se inscenau procese, cind scriitorii ajungea