Puterea unui presedinte sta in oamenii care il inconjoara in fiecare zi. Una dintre cele mai legitime intrebari care s-au pus deunazi in presa, cu ocazia ineditei demisii a Elenei Udrea, a fost cum isi selecteaza Presedintele tarii consilierii, echipa pe care o conduce. Raspunsurile sint multiple, deoarece criteriile de selectie sint multiple. Unul dintre aceste criterii este „recompensa“ acordata unor personaje care isi probeaza fidelitatea in campania electorala si pe parcursul evolutiei politice a presedintelui care va fi ales. Un alt criteriu este sprijinul pe care cineva il primeste din partea unui partid care l-a sustinut pe presedinte. Un bun criteriu este imaginea pe care o persoana o are in societate, imagine ce poate folosi credibilitatii presedintelui pe parcursul exercitarii mandatului sau.

Un ultim criteriu, mai important, ce poate fi alaturat celor de mai sus, avind cit de cit greutate intr-o posibila optiune prezidentiala, este competenta profesionala.

Este greu sa fixam, arbitrar si din afara, daca unul dintre cele patru criterii este mai legitim decit un altul, presedintele fiind singurul responsabil de alegerile pe care le face. In cazul in care consilierul greseste, greseala acestuia este transferata automat presedintelui. Si viceversa.

Eminente cenusii au mai avut Cotrocenii, dar parca nici una dintre acestea nu a provocat atita pasiune cit eminenta roz, Elena Udrea. Faptul ca doamna este blonda putin importa, desi s-a facut mult caz de aspectul monden al vizatei, devenit un fel de brand prezidential. Tot Elena Udrea era si daca ar fi fost roscata sau bruna. Este trist doar faptul ca imaginea de tipul eye candy a Elenei Udrea a devenit simbol al Administratiei Prezidentiale, in timp ce sub turlele Cotrocenilor se afla si alte femei care au reusit sa se califice la celelalte criterii ale presedintelui, respectiv in