Televiziunile isi dedica programele integral ultimei amenintari. O lebada moarta devine stire de prima pagina, un batlan mort inseamna breaking-news, reporterii specializati in dezastre si nenorociri sunt pregatiti sa alerge pentru a prinde in direct moartea vreunei turturici smotocita de o pisica.
Oficialitatile convoaca fara zgarcenie conferinte de presa pentru a demasca orice pasare migratoare care a mai aterizat prin Delta si pentru a dezlega misterul daca gaina moarta a plecat la Londra si de cine a fost intampinata. O isterie colectiva a cuprins tara.
Nu prea stie nimeni cum se manifesta aceasta gripa, daca e la fel ca o raceala obisnuita, nu se stie nici cum se poate transmite la om (ba, chiar, se pare ca nu prea se transmite!) si nu prea se intelege de ce nu ne ocupam tot cu aceeasi osardie pentru a lupta impotriva unor boli mult mai concrete, care deja fac victime.
Deocamdata, gripa aviara este un fel de drob de sare care ar putea cadea pe copil.
Dar daca gripa nu a facut inca victime, teama de gripa aviara a inceput deja sa faca victime: turismul, producatorii de carne de pasare si toti cei care au legatura cu aceste activitati au inceput deja sa contabilizeze pierderi.
Vanzarile de carne de pui au scazut simtitor, grupurile de turisti si-au anulat sejururile in Delta Dunarii, iar teama astfel instituita va face victime probabil si anul viitor. Sigur, autoritatile s-au miscat bine; adica au luptat impotriva unui dusman invizibil, care, daca nu s-a lasat vazut pana la urma, inseamna, nu-i asa, ca a fost invins.
E bine ca nu au existat victime omenesti, dar nu e prea clar daca ar fi putut exista. Ce am putea invata dintr-o astfel de nebunie? Nu cred ca au existat cercuri, grupuri care sa aiba drept scop declansarea unei astfel de isterii; aceasta stare e mai degraba obiect de studiu pentru
