Douazeci de familii s-au adunat miercuri, chiar de Sfintul Dumitru, in Valea Viilor, din Lazu, comuna Terpezita. Batrini neputinciosi, copii abia intorsi de la scoala, cu totii s-au strins nu la biserica, ci pe buza prapastiei de alaturi care, de mai bine de cinci luni, ii desparte de restul lumii. Cu mic, cu mare si batrin s-au rugat pentru un singur lucru: refacerea podului din capatul ulitei, a carui reconstructie a inceput in iunie, dar care nici azi nu a fost finalizata. Puntea spre Valea Mortilor Un jgheab care odata servea la adapatul vitelor din sat, acesta este „podul“ pe care oamenii din Lazu dau adevarate probe de echilibristica, de cinci luni incoace: copii cu ghiozdanele in spate, batrini ajutindu-se cu bastoane ori pur si simplu tirindu-se, in miini, sa treaca in partea cealalta a „podului“. Prapastia cascata in capatul ulitei Valea Viilor a devenit un cosmar pentru 20 de familii din Lazu. Fara posibilitatea de a-si transporta nutreturile pentru animale, lemnele pentru iarna, sau pur si simplu de a merge in sat pentru a-si vedea rudele, zeci de persoane din Valea Viilor s-au rugat ieri Sfintului Dumitru pentru iertarea pacatelor si pentru rezolvarea unei probleme vitale: ridicarea podului care le-a taiat orice legatura cu lumea. „Sint cinci luni de cind casele noastre sint complet izolate“, au inceput sa se jeleasca, intr-un glas, oamenii. „Avem trei batrini peste 80 de ani care zac la pat. Daca le-o veni vremea, o sa-i ingropam intr-o gramada de pamint, ca nu exista vreo posibilitate sa treci mortul pe birna! Copiii se duc la scoala pe orbecaite. Vine iarna, iar lemne nimeni nu a putut sa-si aduca. Locuitorii acestei mahalale nu si-au putut trece nici nutretul pentru animale. Am ajuns Valea Mortilor, nu a viilor. Vai de sufletele noastre!“ Copiii isi cauta drumul spre scoala cu lanterna Rinduiti pe buza haului, oropsitii Lazului isi striga durerea, doa