Am fost invatati de ani buni cu un silogism pacatos: romanii vor, fireste, o "schimbare in bine"; in consecinta, romanii isi aleg, entuziasti sau mai blazati, lideri noi pentru a reincepe, frenetic, dupa fiecare ciclu electoral, cautarea fetei morgana. Multe din stagnarile Romaniei de astazi au sursa in acest fel de a pricepe reforma. Treptat, in Romania, cuvantul reforma tinde sa devina ceva lipsit de continut. Iar demonetizarea acestei vorbe este, poate, cea mai mare victorie a celor care vor ca lucrurile sa stea pe loc. Nu te poti opune spiritului vremii mergand fatis impotriva lui. Iar vremurile cer schimbari, cer reforme. Dar daca transformi reforma in haos, daca ii faci pe oameni sa nu mai priceapa nimic din ea, daca vorbesti despre asta mereu si suprapui, confuz, schimbari peste schimbari, obtii efectul dorit la fel ca in artele martiale. Folosesti forta adversarului ca sa-l ingenunchezi. Blochezi reformismul folosind retorica specifica spiritului vremii. Asa compromit aceasta notiune si cei care sunt, de fapt, impotriva ei, si cei care o adora, dar nu reusesc sa-i inteleaga mecanismele.

Am fost invatati de ani buni cu un silogism pacatos: romanii vor, fireste, o "schimbare in bine"; in consecinta, romanii isi aleg, entuziasti sau mai blazati, lideri noi pentru a reincepe, frenetic, dupa fiecare ciclu electoral, cautarea fetei morgana.

Multe din stagnarile Romaniei de astazi au sursa in acest fel de a pricepe reforma. Lucrurile stau pe loc pentru ca nici o schimbare nu isi apuca sorocul. Marile reforme au nevoie de timp, de etape de aplicare, de termene de finantare, de termene legale pentru a intra in vigoare. Noua reforma o ucide mereu pe cea imediat anterioara. Rezultatul e simplu: din prea mult entuziasm reformist, reformele succesive nu au cum sa se implineasca.

Din acelasi motiv, romanii nu au medicamente, caldura sau un sistem d