Gigantii industriei romanesti reprezinta piatra de incercare a tranzitiei spre economia de piata. Acesta a fost principalul motiv al vanzarii multor fabrici emblematice pentru industria Romaniei in conditii impuse de investitori, de cele mai multe ori paguboase pentru stat.
Esalonarea datoriilor sau chiar radierea acestora si pretul foarte scazut au fost cheia procesului de privatizare. Lasate mostenire de epoca industrializarii inceputa de Gheorghe Gheorghiu-Dej si continuata de Ceausescu, majoritatea combinatelor din Ardeal au trecut prin experienta falimentului dupa Revolutie.
Piata de desfacere a industriei romanesti a intrat in colaps odata cu destramarea URSS si caderea comunismului in Europa de Est. Toate marile fabrici au fost preluate de FPS, APAPS, AVAS si ulterior au fost scoase la mezat.
Pentru relansarea economica din acest sector erau esentiale modernizarea liniilor de productie, restructurarea, reducerea numarului de angajati precum si identificarea unor noi parteneri de afaceri.
Cate unitati sunt inglodate in datorii, cate au reusit sa ajunga la linia de plutire si cate reusesc sa aduca profit? In materialul care urmeaza aflati cum "duduie" combinatele si fabricile din Ardeal.
Indienii de la Mittal, chirurgii Combinatului Siderurgic Hunedoara
In anul 2000, APAPS a vandut combinatul americanilor de la Noble Ventures, insa un an mai tarziu statul a reziliat contractul. Combinatul Siderurgic Hunedoara a fost preluat in anul 2002 de grupul Mittal Steel din India, care detine titlul de cel mai mare producator de otel pe piata romaneasca.
Privatizarea s-a dovedit a fi una de succes avand in vedere faptul ca de la pierderi de 1.139 de miliarde de lei inregistrate in 2003, societatea a ajuns la un pro
