O folosim foarte des, nu mai crede nimeni in ea si, in general, subiectul ne plictiseste, mai ales pentru ca nu exista nici un rezultat.
In principal, asa ca in multe alte cazuri in care lucrurile nu merg cum trebuie in aceasta tara, este vorba despre felul in care functioneaza institutiile si despre felul in care noi, ca cetateni, ne raportam la institutii.
Sa luam un exemplu care implica respectarea obligatiilor fata de statul roman: Fiscul decide, in sfarsit, sa regleze lucrurile in ceea ce priveste banii datorati de cluburile de fotbal. Care este prima reactie a patronilor, in cazul de fata a lui Gigi Becali, proprietar al clubului Steaua (pana la cedarea actiunilor catre nepotii sai)? De revolta fata de autoritatea Administratiei fiscale.
Cum adica, sa indrazneasca cineva sa se atinga de averea unui sef de club de fotbal?
Restul lumii, care domina acest sport a fost – cum se putea altfel – solidara cu domnul Becali. Nu de alta, dar se aflau multi altii in aceeasi oala cu datorii neplatite. S-au vehiculat argumente ridicole, cum ar fi importanta fotbalului pentru societate si s-au ridicat pretentii exagerate precum reesalonarea pe ani de zile a datoriilor.
Aceasta este cea mai buna ilustrare a ideii de institutii inutile. De ani de zile, cluburile au datorii neachitate catre stat. De ani de zile fenteaza Fiscul folosind fel de fel de tertipuri pentru plata jucatorilor. si, totusi, pana acum, nimeni nu le-a deranjat linistea. Institutia falimentului nu a functionat asa cum nici Fiscul, ca institutie, nu a dat vreun semn de viata.
Pentru ca este o lume mica. O lume in care fiecare cunoaste pe toata lumea, in care lucrurile se rezolva pe sub masa, prin servicii reciproce si in care relatiile de afaceri depasesc litera legii.
Problema coruptiei nu face exceptie. Pentru cine are curiozit
