Dle Văcăroiu, asta e! Căci viaţa - aşa cum bine spunea Mihaela Tatu, citînd-o pe avocata împuşcatului din Primăverii care-o cita pe juna Bălănel care cita un telespectator insomniac care-l cita pe Paulo Coehlo care-l cita pe Becali care-l cita pe Mustaţă (liderul galeriei Stelei) care-l cita pe exorcistul Corogeanu care-l cita pe Bodu-ANAF care cita o bătrînă înţeleaptă din Tibet (am vaga impresie că i-am cam încurcat - dar înţelegeţi ideea) -, căci viaţa, dle preşedinte, este, ei da!, făcută din necazuri şi bucurii! Luni, 24 octombrie curent la ora 16, la Senat, la Bucureşti, toţi spuneau că sînteţi terminat; pe la 16,30 a picat Legea minorităţilor, UDMR-ul a părăsit sala şi toţi spuneau că aţi scăpat; la 16,37 s-a votat noul Regulament al Senatului; la ora la care vă scriu nimeni nu mai ştie dacă aveţi clipele numărate sau nu (v-am mai rugat, nu uitaţi să-mi spuneţi dacă...). Drept care vreau ca azi să vă vorbesc despre colegii noştri de la Bruxelles, să vă faceţi o idee unde ne-aţi trimis. Prima lecţie: să vedeţi cît contează totuşi alfabetul! În reuniunea grupului liberal-democrat, în prima zi, eu eram între doi italieni: Cocilovo şi Chiesa; chiar în aceeaşi zi s-a dat un OK de la Bucureşti şi a apărut între noi Ciornei, conservatoarea ex-PUR; dintr-o aripă a apărut şi Coşea - şi uite aşa au rămas italienii în minoritate. Or avea dreptate euroscepticii: după 2007, ori Balcanii se vor europeniza, ori Europa se va balcaniza. Cum?! Nu am voie să spun acest lucru? Rog ştergeţi ultimul rînd şi haideţi să schimbăm subiectul. Spre cuconiţe! Cel mai mult, în primele zile, mi-a plăcut o englezoaică - o doamnă eurodeputat pe nume Bowles. Nu ştiu dacă în cinstea noastră şi a bulgarilor, dar cert este că la şedinţa inaugurală, în care am fost primiţi noi, dînsa a venit îmbrăcată tineresc: rochie roz, bijuuri roz, flower pink power de sus pînă jos (nu, nu mă întrebaţi ce vîrs