Cu ani în urmă, prietenul meu Myron Katz mi-a dat acest sfat: "Respectă Sabbatul". Atîta tot. Mi-a spus că nu-i pasă ce cred despre religie, dacă mă dedau vreunui ritual, fie el rugăciune, cîntare sau meditaţie. Singurul lucru care contează este să respect Sabbatul. În timp, am ajuns să-i dau dreptate lui Myron. Dacă puteţi - şi aproape toată lumea poate -, încercaţi să vă luaţi o zi liberă în care să nu faceţi nimic. Nu răspundeţi la telefon, nu scrieţi comentarii pentru ziar, nu luaţi nici o decizie importantă, daţi-vă singuri un răgaz. Poetul Allan Ginsberg a spus-o altfel: "Fii blînd cu tine însuţi, Harry". Alegeţi-vă o zi din săptămînă şi fiţi buni cu voi înşivă. Nu vă scoateţi din casă, nu vă scoateţi din minţi, nu scoateţi o vorbă. Priviţi afară printre pleoapele întredeschise la vreun copac sau o clădire de peste drum, rămîneţi difuz, nehotărît, fără nimic în gînd. Lăsaţi lucrurile să treacă prin voi ca vîntul sau ca apa, fără să le opriţi cu gînduri, idei sau judecăţi, nu încercaţi să aflaţi cum se potrivesc ele cu planurile voastre cincinale. O zi pe săptămînă uitaţi de pedagogie, de autoflagelare, de nemulţumiri şi de furia politică. Chiar de-ar fi să sune ca un clişeu, faceţi-o. E Sabbatul. Ceva sau altceva se întîmplă pe pămînt, sub pămînt, deasupra pămîntului, poate că doar cad frunzele sau mocnesc noi catastrofe, dar orice ar fi, tu eşti doar un boţ de carne care se ţine de Sabbatul lui. Or să vie şi mîine - facturile, necazurile, munca. Azi eşti în Sabbat şi nu-ţi pot face nimic dacă nu-i laşi. Pacea sabbatică - spunea Myron - nu are nevoie de justificări. Şi Dumnezeu şi-a luat liber în a şaptea zi, ca să fie singur, nu că ar fi vrut să fie sîcîit de rugăciuni, tămîie, plîngeri şi cereri. El spera că şi voi veţi face la fel, atîta tot. Dacă o zi pe săptămînă toată suflarea şi-ar vedea de ale sale, fără să-i pese de nimic altceva, creaţia ar putea fi v