Turcia de astãzi – un stat modern şi, în acelaşi timp, puntea de legãturã între Asia şi Europa -, care face eforturi deosebite pentru integrarea în UE, s-a nãscut pe ruinele unui imperiu care agoniza, la sfârşitul Primului Rãzboi Mondial. Un imperiu cândva mãreţ şi cu o istorie tulburãtoare care, chiar succint, nu lipseşte din nici un manual de istorie universalã. Turcii de astãzi sunt mândri de trecutul lor, dar în acelaşi timp recunosc faptul cã la un moment dat, ca o condiţie necesarã a progresului, au trebuit sã se elibereze de himerele imperiale.

Statui gigantice din bronz ocupã cele mai importante locuri din oraşele Turciei. Ele îl reprezintã pe Mustafa Kemal, supranumit "Ataturk", adicã "Pãrintele Naţiunii" şi sunt menite sã pãstreze vie memoria acestuia. Cu religia islamicã adoptatã şi secole de conducãtori autocratici cu cerinţe de supunere filialã, turcii au fost mereu obişnuiţi sã urmeze o succesiune de figuri paterne. Ceea ce îl plaseazã pe Ataturk în faţa acestora este succesul sãu în schimbarea soartei unei naţiuni damnate şi crearea unei noi identitãţi pentru aceasta. Un popor renãscut aproape din cenuşã…

Bun la matematicã, bun la conspiraţii

Nãscut la Salonic în 1881, ca fiu al unui funcţionar vamal, Mustafa a avut primul sãu scandal violent încã de la o vârstã fragedã, cu şeful ("Mullah") şcolii religioase din district. Aceastã experienţã l-a marcat în mod deosebit şi i-a sãdit în suflet o mare urã pentru ceea ce însemna fundamentalismul religios. Impresionat de tinerii ofiţeri din armata turcã, a dat examen în secret la academia militarã şi a fost declarat admis. În academie s-a remarcat repede prin logica sa deosebitã, dar şi prin talentul sãu excepţional la matematicã şi filosofie, deoarece citea cu foarte mult interes lucrãrile lui Voltaire şi Rousseau. Activitãţile sale clandestine au dus curând la un transfer la Damasc, dep