Cine e îndreptăţit să se grăbească mai tare: un demnitar sau un om obişnuit? A cărui treabă e mai importantă - a premierului sau a unui funcţionar de multinaţională care se întoarce duminică seara cu familia de la munte? Sînt întrebări care îţi vin în cap cînd stai la coadă la intrarea în Bucureşti. Şi cînd vezi pe contrasens cum te depăşeşte o cireadă de maşini negre - grăbită să taie în două nodul gordian al bunului-simţ. N-ar fi nimic că oamenii ăştia care conduc ţara ajung mai repede decît noi, care doar conducem maşina - problema e că în cursul operaţiunii, realizată fără îndoială la sfatul otrăvit al SPP-ului, se generează mai multă atitudine anti-regim decît o pot face o mie de discursuri ale lui Năstase. Iar dacă la coada pe care demnitarul o depăşeşte sînt o mie de maşini, a doua zi de dimineaţă ai în birourile din tot Bucureştiul o mie de propagandişti ai curentului "de fapt, nu s-a schimbat nimic, şi-ăştia sînt nişte ciocoi". Chiar aşa, unde se grăbeşte demnitarul duminică seara? Şi ce teribilă lovitură ar fi pentru moralul lui să stea liniştit în coloană? I-ar face rău strîmbăturile copiilor din maşinile din jur? Ar fi ameninţat de zecile de terorişti arabi care se întorc de la Cota 1400, unde tocmai au avut un team-building cu adjunctul lui Osama? S-ar încinge motorul la bemveu? S-ar uita condescendent nevasta la el? Ar avea sentimentul că totuşi nu i-a bătut pe pesedişti, dacă n-a reuşit să le confişte şi tupeul? Aici aş avea nevoie de un psiholog ca să continue cu ceva răspunsuri bazate pe cercetare. Dar meseria asta a devenit teribil de scumpă, aşa că am să mă mulţumesc şi cu ipoteze venite dintr-un empirism frugal, dacă nu cumva chiar leneş, aşa cum îi stă bine românului. Şi anume, cred că demnitarul se grăbeşte pentru că e de fapt un prizonier, iar gărzile lui au treabă în seara asta. El n-a cîştigat alegerile, ci a fost condamnat la putere, cu exec