Vinerea trecuta, Tudor Sisu parasea inchisoarea dupa doi ani de detentie pentru detinere si consum de droguri. Reintors in familie, incearca acum sa se adapteze vietii „de afara", invata sa traiasca din nou. Inchisoarea si-a pus insa amprenta asupra lui si l-a transformat: baiatul din Salajan e acum om mare.
EVZ: Amintiri din prima zi de libertate?
Sisu: Dupa nebunia primelor ore, m-am intalnit cu Puya si am pus la punct strategia pentru urmatoarea perioada de timp: in cateva zile intram in studio pentru inregistrari. Apoi avem un miniturneu: azi cantam la Ramnicu Valcea, pe 2 noiembrie la Timisoara, pe 3 la Zalau, iar pe 4 la Oradea. M-am relaxat vreo doua zile, desi as fi vrut sa ma odihnesc mai mult, dar nu e timp de pierdut.
Revenirea la o viata normala poate fi traumatizanta?
Da, asa e. Realitatea, lupta de zi cu zi pot parea ciudate dupa ce timp de doi ani te-ai confruntat cu un cu totul alt gen de probleme. Nu dadeam nicio importanta chestiilor psihologice in trecut, dar acum realizez ca, intr-adevar, exista traume peste care, in lipsa ajutorului specializat, trebuie sa treaca fiecare cum poate.
Viata in inchisoare e mai dura decat cea din cartier? Care sunt „miturile" despre viata in inchisoare?
E aceeasi viata, sunt aceiasi oameni, aceeasi perversitate, aceeasi vrajeala... Numai ca acolo lucrurile se desfasoara un pic mai repede. Oamenii nu au timp sa astepte sa gresesti si incearca sa provoace ei evenimentele. Nu exista basme sau mituri, e doar realitatea de zi cu zi, in care trebuie sa te descurci. Prietenii mei din inchisoare m-au sustinut si nu o sa-i uit niciodata.
Vreau sa transmit dragostea si respectul meu baietilor care au ramas acolo: Merla, Alin, Banu, Cocos, Bulgaru, Rosie, Bajaga, Bobi, Titi, Man, Tertaru.
Ce regreti mai mult: ca te-ai drogat sau ca ai fost prins? In timp
