Urci. Dai 15.000 la şofer. Eşti ultimul intrat, stai lejer în botul maxi-taxiului şi crezi că vezi în jurul tău. Sînt luminile blajine ale apusului. Maxi-taxiul opreşte şi te dai sau te dau alţii spre peretele maxi-taxiului. Nu mai vezi nimic afară, apusul ţi-a apus în gluga ăluia din faţă. Dar încă mai poţi privi ochii celorlaţi pasageri, uite, distingi vag liceanul cu mobil de gît, femeia cu geanta în braţe, bărbatul chel cu rucsac şi ceas subacvatic. O nouă staţie vine împreună cu un nou cot, mai ascuţit poate nu, dar mai indiferent decît primul. E semn că nu mai contezi pentru nimeni din jur. În jurul tău e noapte şi nu mai ai chef de poezie. Fuţi în gură apusul şi apoi, pe rînd, amurgul, răsăritul, vestul, estul, sudul. Chelia cu subacvatic e sub nasul tău, că ăla e un pitic, femeia are geanta prea mare şi singurul loc larg e înăuntrul genţii. Altă staţie. Gura ta alunecă şi suge cartonul de pe tavanul maxi-taxiului. Ochiul se taie în vreo tablă scoasă din chelia maxi-taxiului. Mîinile se încolăcesc pe sub creţul vreunei marmote pitice, spre a se prinde de un punct stabil de pe geam, dar nimeresc pumn şi şterg faţa vreunui pensionar. Omul cu pensie nereacţionînd, îi bagi un pumn pe sub mustaţă şi ajungi cu mîna spre geam. Acolo-ţi alunecă pe flegma unuia lăsată pe geam sau pe abureala făcută de vreun mai vechi şobolan pitit sub geam. Nu-i nimic, bine că nu iei guma lipită şi scîrboasă a vreunuia între deşte. Vrei să urli? Ce să urli? Ce să spui, uite o frînă, uite înjurătura şoferului: morţii mă-tii cu Mercedesul tău cu tot, şi ierţi, nu mai ai ce năduf să-ţi reverşi. Coborîţi? - auzi. Realizezi că e o idioată ce vrea să coboare şi trebuie să se reverse, cum dracu' e mai grasă la coborîre, decît la urcare. Unde s-a pliat pînă acum ditamai huiduma? Şi te smulge din loc cu forţa aia oarbă a supravieţuitorului. S-o înjuri? Înjur-o! Hai revarsă-te, dar ce te faci? O