Adrian Nastase chiar crede in „sistemul ticalosit". Pentru ex-premierul Romaniei, sintagma cu pricina e probabil un nonsens. Expresie cel mult electorala pentru uzul adversarilor politici si reflex lingvistic al unor romani chinuiti de utopii.
Istoria e uneori nedreapta si cu nedreptii. Undeva, pe parcursul ei recent, perceptia noastra a cazut victima unei subtile substituiri de roluri. Pe tot parcursul guvernarii PSD, personajul principal in drama coruptiei cu timbru politic avea sa fie jucat de un clovn.
Sa rememoram presa vremii, mai precis, titlurile de-o schioapa cu care cel mai influent cotidian al momentului respectiv deschidea periodic prima pagina. E vorba de Iorgovan. Antonie Iorgovan. Nimeni altul decit „parintele Constitutiei si tatal hotilor". Eticheta pe cit de puternica, pe atit de insidioasa.
Pesedist vocal, dar marginal in schema de putere instituita de fostul partid de guvernamint, Iorgovan avea insa suficiente atribute pentru a deveni o marota de presa usor manipulabila si intens manipulata. Nimeni nu mai retine, probabil, cu amanunte imputabile, prin ce s-ar fi calificat totusi Iorgovan pentru maretul titlu de „tata al hotilor".
Pacatul sau, acela de a fi pledat ca avocat al unor celebre personaje penale, beneficiind si de influenta pe care i-o conferea statutul de parlamentar al puterii, ramine. Ramine si nocivitatea politicianului Iorgovan, un reprezentant de frunte al „dinozaurilor" agresivi. Dar eticheta de „ tata al hotilor" contrapusa cu schepsis jurnalistic celei de „parinte al Constitutiei" batea la alte porti.
Ea urma doar sa ne confiste retina, aruncind, spre limita subconstientului, mai degraba imaginea unui personaj de circ, pe cind realitatea coruptiei institutionalizate beneficia de cu totul alte gratii. Sa batem, prin urmare, la portile adevarului si sa-i dam lui Adrian Nas
