A incetat din viata, la virsta de 81 de ani, Aleksandr Iakovlev, principalul arhitect al strategiilor gorbacioviste cunoscute sub numele de perestroika si glasnost.

In ultimul deceniu si mai bine, Iakovlev a indeplinit importanta functie de presedinte al Comisiei prezidentiale pentru reabilitarea victimelor represiunii politice. Am citit cele mai multe dintre lucrarile sale din anii liberalizarii sistemului sovietic si am scris despre cartile sale articole analitice, uneori, destul de cri-tice.

Deplingeam, mai ales in legatura cu cartea sa „Destinul marxismului in Rusia", absenta unei viziuni riguroase asupra consecintelor radicalismului utopic pe plan global. Nu am negat insa faptul ca, spre deosebire de atitia birocrati, Iakovlev s-a despartit cu sinceritate de un sistem in care a crezut cindva orbeste.

Ultima sa carte, despre care am scris in „Times Literary Supplement", a aparut in 2003 si se inti-tuleaza „Un secol de violenta in Rusia sovietica". In paginile ei, Iakovlev a operat ruptura definitiva cu mirajul ideologic marxizant, a rostit cu tarie condamnarea bolsevismului ca frate geaman al fascismului.

Aleksandr Iakovlev s-a nascut intr-o familie de tarani, a luptat si a fost grav ranit in Al Doilea Razboi Mondial si a imbratisat cu ardoare mitologia stalinista. A crezut in lider, in partid, in fictiunile propagandistice codificate in „Cursul Scurt de Istorie al P.C. (b) al URSS" si in „Scurta biografie" a lui Stalin. A studiat la Scoala Superioara de Partid si a devenit un ideolog obedient.

Socul vietii lui Iakovlev, ca si al lui Gorbaciov, a fost „Raportul Secret" tinut de Hrusciov la Congresul al XX-lea al PCUS, in februarie 1956. Mitul lui Sta-lin a fost demolat peste noapte prin re-velatiile din acest discurs dinamitard. Oricare au fost limitele „Raportului Secret", acest document a contribuit c