De curand, cotidianul Adevarul numea Bucurestiul, la evenimentul intalnirii romano-ungare din 20 octombrie, ".o noua capitala europeana pentru o zi". In seara aceluiasi 20 octombrie, filarmonica De curand, cotidianul Adevarul numea Bucurestiul, la evenimentul intalnirii romano-ungare din 20 octombrie, ".o noua capitala europeana pentru o zi". In seara aceluiasi 20 octombrie, filarmonica bucuresteana, condusa de Cristian Mandeal, oferea la Ateneu un concert sub genericul "Enescu-Bartok". Cei doi artisti, nascuti in acelasi 1881, traind mari impliniri si amaraciunea exilului, au fost legati de o profunda si reciproca pretuire. Tot in 20 octombrie, cu opt decenii in urma, Bartok concerta la Ateneu ca urmare a invitatiei lui Enescu. Marturiile despre cei doi mari ai secolului XX ne vin si de la Nicolae Iorga, contemporanul lor in acele vremuri. In Neamul romanesc, savantul schita un portret enescian: "Acum e barbat in puterea varstei. Un cap fin, cu ochii scanteietori si cu plete bogate. Numai nerv, intreaga faptura. Infatisarea fara nici o pretentie si totusi cu acel aer de mandrie curata care sede cuiva atat de bine, cand este indreptatit prin daruri exceptionale." Iar despre Bartok, in aceeasi publicatie, comenteaza: ".Iata un om care, credincios, fara indoiala, natiei din care s-a nascut si dorindu-i toate noroacele, a inteles ca mai sunt si alti oameni decat fratii sai de rasa, ca acesti oameni au sufletul lor, care poate fi interesant, si acest suflet l-a cautat unde poate fi mai caracteristic, unde vadirea e mai misterioasa si mai expresiva: muzica. A cercetat astfel ani de zile ariile taranului roman de peste munti. Astfel a ajuns sa-i iubeasca pe creatorii acestei arte naive si totusi adanci si a ajuns sa vorbeasca romanilor din Bucuresti altfel decat unor dusmani. Aceasta este calea cea buna pentru a face ca popoarele sa poata trai unele langa altele." C