Exista, inca, la noi, mentalitatea ca despre maladiile mentale trebuie sa se vorbeasca in soapta. Sau chiar sa se taca. Si nu doar pentru ca, in binecunoscuta traditie populara, boala psihica este asociata anormalitatii, unui rau ascuns venit din strafundurile fiintei umane -ale carui radacini sunt greu sau imposibil de aflat - ci, mai nou, si din neputinta societatii de a-i face fata in unitatile institutionalizate. De ce? Simplu. Pentru ca nu se doreste sa se investeasca intr-un domeniu al medicinei care - potrivit unei conceptii mostenite din vechiul regim, pe cat de absurde pe atat de ilare - , consuma prea mult fara sa rezolve nimic. Din pacate, revolta lumii medicale, in speta a medicilor psihiatri, privitor la aceasta perpetuata inertie a autoritatilor, nu pare sa schimbe ceva in sistemul sanitar. Nici chiar in conditiile in care ministerul de resort sustine sus si tare, a se intelege trambiteaza, ca "Sanatatea mintala este prioritatea numarul 1" (si) in Romania. Asta dupa ce in luna ianuarie 2005, prin Acordul de la Helsinki, sub egida biroului OMS pentru Europa si al Comisiei de resort din Comunitatea Europeana, a fost semnata o declaratie, in prezenta a peste 50 de ministri ai Sanatatii din tarile europene intre care si Romania, care certifica acest lucru. Dar sloganurile nu vindeca. Iar la noi, cel amintit a intrat de-a dreptul in ceata.
Si totusi, bolnavii psihici pot fi recuperati. In pofida falselor credinte, mai vechi sau actuale, a tendintei, cu efecte nefaste, manifestata de catre unii specialisti din alte discipline medicale "de a trata ei insisi manifestari psihopatologice, in loc sa indrume pacientul la psihiatru sau, cel putin, la psiholog". Ceea ce lipseste este un proiect coerent al Ministerului Sanatatii, unde "hotararile sunt luate de catre persoane straine de problemele domeniului" fara a fi consultati si aceia care cunosc, prin speci
