V. poartă cu mîndrie un tricou negru imprimat cu imaginea unui călugăr trapist, jovial, care ridică spre cer o halbă cu bere din care se prelinge o spumă abundentă. Tricoul este inscripţionat cu litere mari, chirilice. Nu m-am înşelat, este cumpărat din capitala de peste Prut. Posesorul tricoului negru traduce din ruseşte, puţin blazat: Primeşte-l, Doamne, ca pe-un leac. Dezavantajul de a avea un tricou diferit într-o lume de tricouri prea europene. Pe V., nomenclatorul meseriilor din România îl denumeşte sec "educator stradal". În realitate, el se ocupă de dependenţii de droguri dure ai oraşului Bucureşti. A terminat studii de asistenţă socială şi filozofie. O bursă "Erasmus" în Franţa l-a convins că aceasta este calea pe care trebuie să meargă. Se pregăteşte cu atenţie maşina cu care urmează să ne deplasăm într-una din zonele sensibile ale oraşului. Un kit conţine apă distilată, 50 de seringi sterile, tampoane cu alcool, prezervative şi o broşură despre riscurile utilizării drogurilor. Venele se "termină" după aproximativ 5 ani de utilizare, în funcţie de constituţia şi igiena individului. Privesc desenul corpului uman din broşură, trasat în culorile topografiei dependenţei. Cînd nu mai sînt vene disponibile pe mîini şi picioare, se trece la cap şi regiunea inghinală. Două zone marcate cu culoare roşie, cu risc maxim pentru utilizator. Oamenii pe care îi vom întîlni în această seară dulce de toamnă sînt consumatori de heroină. Un drog "ieftin". O "bilă" costă cam 25-30 de lei noi. Uneori au nevoie de trei pe zi. Aceşti bani sînt imposibil de obţinut de un om care lucrează cinstit. De unde şi delicvenţa asociată consumului de droguri. Disperarea şi efortul depus pentru a cîştiga doza zilnică. Drogul bogaţilor este cocaina: aproximativ 100 de euro gramul. "Furnizează un sentiment pur al puterii" - îmi spune V., cu o voce cumpănită. Îl întreb care sînt relaţiile echip