- Diverse - nr. 213 / 28 Octombrie, 2005 Calitatile fructelor obtinute in Romania, mai ales in zona Transilvaniei, sunt cunoscute si recunoscute. Acestea sunt determinate de conditiile de clima si sol, precum si de tehnologiile aplicate de la plantare la recoltare si pastrare. Suferintele pricinuite plantatiilor pomicole dupa anul 1989 sunt cunoscute, la fel si invazia pietelor romanesti cu fructe mari, frumoase, cu calitati gustative inferioare, aduse din alte tari, la preturi foarte mari. Pomicultorii sunt hotarati sa gaseasca mijloacele prin care fructele romanesti sa fie apreciate la adevarata valoare, sa-si recapete locul cuvenit la nivel european sau mondial, asa cum se intampla cu 30 _ 40 de ani in urma. Producerea de fructe ecologice este una din initiativele pomicultorilor mureseni si se incadreaza in conceptul ge-neral al agriculturii durabile, pentru o viata sanatoasa a oamenilor, animalelor, plantelor, a planetei Pamant. Datorita tehnologiilor aplicate in agricultura romaneasca, mai ales dupa 1989, produsele obtinute sunt mai putin poluate, mai ecologice decat in tarile din Europa, avand in vedere cantitatile reduse de ingrasaminte si pesticide utilizate pentru producerea si pastrarea lor. Fara a aplica un complex de masuri care sa mentina un echilibru intre microorganisme (boli), daunatori si planta cultivata, nu se pot obtine produse de calitate in cantitati optime, mai putin poluate. Baza unei tehnologii ecologice o constituie masurile agrofitotehnice, fizicomecanice, igienice, intre care se vor include in functie de conditiile climatice si necesitatile plantei cultivate, masuri speciale biologice sau chimice. Pentru realizarea unei tehnologii complexe, care sa includa masurile enumerate, trebuie sa cunoastem foarte bine biologia plantei, a agentilor patogeni si daunatorilor, cerintele plantelor, conditiile de mediu si complexul solului