Din punctul de vedere al capitolului clasic de economie, criticile aduse de autorii Raportului Comisiei Europene nu pot fi considerate, in general, noutati absolute pentru autoritatile de la Bucuresti. Deteriorarea mixului de politici macroeconomice, incetinirea procesului dezinflationist si a cresterii economice, adancirea deficitului extern, scaderea ritmului privatizarilor, lipsa de flexibilitate a pietei muncii care nu face fata competitiei de pe pietele Uniunii Europene, instabilitatea legislativa, in special pe partea fiscala, ce afecteaza mediul de afaceri, sunt cateva dintre atentionarile pe care de luni de zile BNR, FMI sau analistii economici le-au indicat drept slabiciunile cadrului macroeconomic. In plus, dintre societatile de stat, circa 1.950 inca produc pierderi si nu au fost eliminate de pe piata. Procedurile dificile si extrem de indelungate in justitie atunci cand se afla pe rol cauze legate de falimente sau procese comerciale, precum si tergiversarile in recuperarea TVA sunt alte elemente care afecteaza performanta economica. Pe de alta parte, la agricultura avem, in continuare, probleme uriase din cauza numeroaselor intarzieri generate de inertia fostului guvern, iar poluarea industriala ridica semne de intrebare asupra existentei unui numar mare de intreprinderi dupa momentul 2007. Dar si acestea erau lucruri foarte bine cunoscute la Bucuresti. Ce poate fi, insa, privit ca o noutate fata de toate rapoartele de pana acum este includerea problematicii privind politica antitrust, tratata distinct in capitolul referitor la concurenta. De altfel, o atare referire poate fi considerata drept o confirmare fara echivoc a faptului ca Uniunea Europeana trateaza deja Romania ca pe un viitor membru al pietei comune. Si asta pentru ca politica antitrust este problema de concurenta cea mai importanta in UE, nu cea a ajutoarelor de stat. Din fericire, desi c