Diminuarea coruptiei a fost un punct de pe agenda electorala cu care Traian Basescu a iesit invingator la scrutinul din decembrie 2004. Au fost luni de lancezeala, in care omul de rand nu a simtit ca lucrurile se misca intr-o directie buna.

Zilele acestea, presedintele a atacat frontal mica coruptie - care ne afecteaza direct - si a lansat un apel catre populatie, indemnandu-i pe romani sa nu mai dea spagi. S-ar putea ca acum Traian Basescu sa fi pariat pe o carte castigatoare, desi multi l-au ironizat in momentul in care a iesit in fata natiunii cu un astfel de indemn. S-ar putea sa fi luat aceasta decizie dupa ce si-a dat seama ca, lasandu-se in grija institutiilor abilitate sa reduca fenomenul coruptiei, va muri cu ea de gat, asa cum au murit predecesorii sai. Si-a dat seama, probabil, ca institutiile statului care pot face ceva in acest sens sunt inca intesate cu oameni care nu vor in ruptul capului sa renunte la castigurile ilicite, de oameni ale caror mentalitati nu pot fi schimbate intr-un an doi si si-a mai dat seama ca nu va putea baga trei sferturi dintre ei in puscarii. Si atunci a profitat de popularitatea pe care o are si a lansat acest indemn.

Nu va schimba lucrurile radical, cu certitudine. Dar daca majoritatea romanilor ar refuza sa mai imparta spagi, am resimti, in cativa ani, o schimbare, o apropiere de un standard de viata mai civilizat. E o chestiune similara cu cersetoria care ne deranjeaza, pe care o blamam, dar pe care o incurajam, dand in continuare bani cohortelor de pirande cu puradeii agatati de gat sau de fuste, de aurolaci, de handicapati inchipuiti. La fel ne facem vinovati in mare masura si de extinderea micii coruptii, pe care am cultivat-o ca pe un modus vivendi, pe care am acceptat-o sa se inradacineze adanc in mentalul colectiv.

Vor fi doua categorii de oameni care nu vor sustine acest demers de a spune nu spagii. O