Or fi fost baietii cu ochi albastri buni in urmarirea miscarilor individului si consemnarea lor intre coperte de dosare voluminoase, dar de aici si pina la urmarirea atenta a intregului proces de productie intr-o pescarie... e cale lunga. Vorba ceea: da-i cizmarului sa-ti faca pantofi, nu sa conduca o tara, da-i cultivatorului de cartofi teren bun si saminta buna, ca sa-ti scoata cartofi, iar pe securist da-l la o parte, ca treaba sa mearga struna. Nerespectindu-se aceste principii, s-a ajuns ca, dupa privatizarea pescariei, pornindu-se de la stadiul de icra, sa se ajunga in final, la stadiul de brinza. Da, dragi cititori si posibili cumparatori, brinza alba de oi negre se vinde azi in chioscul special pentru peste din incinta unitatii, brinza adusa de la „cherhanaua“ stinei. Mintea abulica a patronilor a condus pescaria la faliment. Probabil, dupa aceeasi minte, crapul, linul si cu stiuca ar trebui sa se vinda bine la orice stina. Nu ca as fi eu un mare vizionar, de talia lui Istrate, des mediatizat la posturile de televiziune, dar ca se va ajunge aici, am spus-o de la inceput. Era previzibil acest lucru. Sa dai afara trei sferturi din forta de munca, pescari calificati, si sa lucrezi cu fitecine, ce n-are habar ce e acela peste, si treaba sa mearga bine?! Sa nu respecti tehnologia de crestere a pestelui si normele de tehnica a pescuitului si totul sa fie OK?! Nu, nu se putea acest lucru... Si iata ca acum in poarta unitatii se vinde brinza, apa a inundat terenurile riveranilor si nimeni nu zice pis. Vina a fost data pe ploile, abundente, ce-i drept, cazute in ultimul timp. Dupa mine, si am curajul sa afirm raspicat acest lucru, vina o poarta asa-zisii investitori, mai corect demolatori ai sudului, patronii pescariei, ai IAS Dunareni (plantatia de pomi), IAS Macesu de Jos, ca tot ei sint. In cei doi ani scursi de la privatizare n-au platit un leu pentru evacuarea ap