Popas de o clipa, in cerdacul parintelui Arsenie Papacioc.
"Orice varsta ai avea, tine aripile intinse!"
I se spune "Pustnicul de la marginea marii" si este unul din cei mai mari duhovnici ai credinciosilor ortodocsi, un parinte-calugar iubit, asediat de multimi de oameni care asteapta sa-l vada si sa-i asculte povetele.
Cand am avut norocul si bucuria sa ma primeasca, sedea pe un scaun in cerdacul chiliei sale din interiorul Manastirii "Sf. Maria" din Techirghiol, privind lumea adunata in jurul bisericii, la vecernie. E greu sa-i dai 92 de ani. Are privirea senina si agera, iar barba alba ii atarna pana la brau. Imi arata o fotografie din tinerete, care lasa mai degraba sa se inteleaga ca timpul n-a prea lasat urme, desi viata duhovnicului de la Manastirea din Techirghiol n-a fost deloc usoara. Parintele sta intr-o camera mica, modesta, cu masa incarcata de carti si de scrisori de la credinciosi, care ii cer indrumari duhovnicesti.
- "Daca tineretea ar sti, daca batranetea ar putea" - iata o maxima pe care ati invocat-o adesea in cartea dvs. intitulata "Duhovnici romani, in dialog cu tinerii". Ce ati fi vrut sa stie tineretea dvs. dar n-a stiut? Ce ati face acum, la batranete, si nu puteti?
- (Rade!) Nu exista batranete. Exista numai tinerete, numai forta, numai zbor. Astia sunt ani pe care i-a facut Dumnezeu asa, dupa socotelile lui. Dar, oricare ar fi varsta, nu este nici un motiv sa nu tii aripile intinse. O tinerete, daca nu-i structurata si cu ceva batranete, e in primejdie. Si daca exista o nuanta de batranete la tinerete, va exista si tinerete la batranete.
- Tineretea dvs. din anii interbelici nu e aceeasi cu cea de acum. Ce ar trebui sa stie, cum ar trebui sa fie tineretea acestui inceput de mileniu? In chilia dvs. patrund, adesea, si tineri. Ce sfat de viata le dati?
- Trebuie sa stie cine i-a facut, de ce i
