Daca-i spui sotiei "sa-i ia dracuâ pe toti, ca eu m-am saturat", e una. Dar, cand iesi seara in balcon si zbieri: "Duca-se cu totii dracului, m-am saturat" sau ceva de genul asta, lucrurile se schimba.
I te adresezi cartierului, ii vorbesti tarii intregi, dai dracului omenirea. E posibil ca omenirii sa-i placa supararea ta. Si sa fii privit dintr-o data ca un om care exprima curajos ceea ce ar dori multa lume sa dea in vileag: o mare lehamite. In mass-media circula candva povestea unui prezentator varstnic de stiri, care inchidea programul unei televiziuni din vest. Batranul avea obiceiul ca, dupa ce zicea "La revedere, iubiti telespectatori" si apasa butonul care sfarsea transmisia in direct, sa adauge cu glas tare, ca pentru sine, "... si va be-e-e-ep... muma-n cur la toti, ca m-am saturat!". Canalul tv l-a dat chiar in acea noapte afara, insa a trebuit sa-l reangajeze dupa cateva zile, ca urmare a vointei publicului, a uriasului val de simpatie starnit de concedierea crainicului. Marelui public i-ar fi lipsit batranul care ii oferea de 17 ani, inainte de culcare, ultimele stiri, cu un glas consolat, sugerand ca tot ce era mai rau se intampla la altii, in alte parti ale planetei. Si ca, atata vreme cat traia el, va avea parte numai de vesti de natura sa-i lase somnul in pace.
Aceasta a fost explicatia pe care psihologii le-au servit-o patronilor. Explicatia adevarata, care n-a figurat in nici un diagnostic al momentului, era in mod sigur una mai simpla. Multimilor le pica bine din cand in cand injuratura venind de sus, de la institutie. O injuratura zisa lejer seamana mult cu un legamant discret de prietenie. In tara unde a avut loc povestea, ea era, pentru fiecare cetatean luat in parte, de neconceput. Tot ce-i de neconceput insa e resimtit de popor si ca un lucru ce trebuie cateodata gustat, incercat, pipait. Ce-i valabil la individ nu-i valab
