Oficialii de la Bruxelles cred ca avem o sansa de integrare europeana in 2007. Important, acum, e sa vedem ce crede societatea romaneasca. Lucrul cel mai grav ar fi sa punem mainile la spate si sa asteptam.
Mai este putin pana la 6 decembrie. Sarbatoare mare: Sfantul Nicolae. Obiceiul il cunoastem. La noi, an de an, de la Sfantul Nicolae si pana la Sfantul Ion, cateva saptamani bune, se munceste mai putin. E vremea pregatirilor pentru Craciun si Revelion, a petrecerilor, a relaxarii.
De altfel, nu doar intre Sfantul Nicolae si Sfantul Ion, ci zi de zi, traim in doua Romanii: o Romanie care munceste din greu si alta obisnuita sa lucreze in doruâ lelii sau sa nu lucreze deloc; o Romanie care produce, aprovizioneaza piata interna, exporta, plateste impozite si alta care traieste din ajutoare sociale; o Romanie care invata importanta lucrului bine facut si alta care conserva sloganul "Lasâ ca merge si asa". Daca am fi avut o singura Romanie, muncitoare si in acelasi timp performanta, am fi putut sa avem astazi una dintre cele mai atractive piete. Plus un nivel de viata cel putin decent.
Desigur, purtam si povara unor mosteniri nefericite, greu de dus in spate. Inainte de 22 decembrie â89, de dragul ideologiei, a fost sacrificata eficienta economica. Din 1990 incoace, tot din ratiuni ideologice, chiar daca de alta natura, suntem martorii unui efort disperat de intretinere a iluziilor egalitariste si a mitului unei bunastari pe care s-o primim in dar. Ignorand factorii care, pretutindeni in lume, produc bunastarea: productivitatea, eficienta, competitivitatea.
In â90, multi gandeau ca tara e bogata si ca un singur lucru mai este necesar ca sa traim bine: sa schimbam raportul intre productie si consum. Pe scurt: sa muncim mai putin si sa mancam mai mult. Zis si facut. S-a muncit mai putin. In schimb, consumul a crescut neincetat.
