- Diverse - nr. 214 / 31 Octombrie, 2005 Asa ar putea incepe notele unui reporter care a asistat la o scena desprinsa dintr-un roman kafkian sau dintr-un manual de sadism. Inainte de orice introducere vreau sa spun ca-i departe de mine gandul de-a incrimina pe toti tiganii posesori de iepe, sau pe cei care, vrand-nevrand, au pe langa casa un animal de pe urma caruia traieste el si familia lui. Ma declar, de la inceput, un aparator al celor fara aparare si, mai ales, al animalelor. Ca membru al S.O.R. (Societatea Ornitologica Romana), sunt si purtatorul de drapel al celorlalte vietuitoare inaripate. Revenind la subiect, vreau sa relatez un fapt care ar fi socat pana si pe un om cu inima de piatra. Eram in zona balastierei de la Peris, pentru o monitorizare ecologica si de protectie a mediului, cand am asistat la un act de barbarie fara precedent. Din albia Muresului, pe celalalt mal, trei tigani scoteau nisip. Evident, exploatau cu "acte in regula"!? Au umplut caruta, cat s-a putut, dar bietul cal nici n-o putea urni din loc. In acel moment s-a declansat calvarul. Cel mai brunet dintre ei, si probabil si proprietarul bietului animal, a luat o lopata si a inceput sa-l loveasca. Nici de data aceasta caruta nu s-a miscat, desi calul facea eforturi disperate. Ceilalti doi tigani n-au schitat nici un gest de ajutor. Abia cand, dupa lovituri repetate, a sarit lopata din coada si dupa ce salbaticia si barbaria celui care lovea, au tins cote de nesuportat, au pus umarul sa miste caruta cu nisip. Degeaba! Pret de cateva minute a lovit calul cu coada de lopata cu atata ura si bestialitate, ca bietul animal a ingenuncheat. Mai erau cateva clipe ca sa se prabuseasca definitiv. Comentariile sunt de prisos, dar sa nu uitam ca nici o judecata nu-i prea aspra cand e facuta in apararea celor fara aparare. IOAN ASTALUS - Diverse - nr. 214 / 31 Octombrie, 2005 Asa ar pute