Ce-a zis nou Iliescu in mult-mediatizata sa scrisoare catre mai-marii partidului? Nimic. Cat de dura a fost epistola? Mai mult latrat decat muscatura. Cat de pregatit e Iliescu sa ramana un simplu membru al partidului? Deloc. Cat de mult isi doreste sa redevina primul om al PSD? Foarte.
Devine o moda pentru perdantii PSD-ului sa inceapa sa vorbeasca in cimilituri.
Rodica Stanoiu, ofticata ca nimeni n-a bagat in seama cand ea a vorbit in plenul Senatului despre "papusari", a aruncat o bomba la televizor si apoi a refuzat sa mai dea vreun amanunt. Valurile s-au creat, presa a reactionat ca intoarsa cu cheitza si a speculat, iar stimabila a dat o lovitura inamicului fara sa fie nevoita sa pronunte vreun nume.
Tactica lui Ion Iliescu nu a putut apoi sa coboare sub nivelul de manipulare si de mediatizare al colegei. "Trimit scrisoare deschisa", "Ba nu trimit nici o scrisoare", "Ba trimit, dar personala" - s-a tot gandit si razgandit Bunicuta, mai ceva ca Tariceanu, cu voce tare, astfel ca intreaga suflare a tarii a asteptat slovele pline de intelepciune.
Faptul ca a trimis trei scrisori, ca le-a livrat printr-un om de incredere, la ceas de seara, ca nu a lasat decizia publicarii acestora in seama destinatarilor - au sporit interesul. Si ceea ce-si dorea Iliescu s-a si intamplat: epistola, lunga cat o zi de post, a fost publicata in intregime in presa avida de cat mai multe amanunte.
Si-uite-asa, dintr-o-nvartitura de pix, gandurile de lemn ale fostului presedinte au ajuns la tot poporul alegator. Sa stie "boboru’" ca el, marele politician, atot-stapanitorul, nu se lasa infrant. Sa stie ca el vede tot ce nu e bine si ca ii roaga respectuos pe liderii PSD sa treaca la curatarea partidului.
Au trecut, totusi, doar sase luni de la infrangerea lui Ion Iliescu. Doar sase luni de la momentul in care PSD a avu
