OPINIA SPECIALISTULUI Exista culturi in care actul de a manca este intemeiat intr-o intreaga filozofie. Asa este cazul traditiei spirituale chineze sau al traditiei ayurvedice din cultura indiana. Deopotriva in ambele, hrana reprezinta o punte de legatura intre macrocosmos si microcosmos.
Ce se intampla in cultura noastra ne explica Carmen Beyer, psihoterapeut. O treime din populatia chestionata nu stie sa spuna NU la ceea ce nu e bun pentru ea sau nu-i place. 34% dintre subiecti nu raspund, evita sau nu stiu sa denumeasca felul de mancare care nu le place. O posibila cauza ar putea fi faptul ca aceste persoane au crescut intr-un mediu familial in care in copilarie, mai ales in perioadele sensibile de crestere, maturizare si afirmare a eului, altcineva a decis pentru ei ce sa manance si ce sa nu manance, ce e bun pentru ei si ce nu.
FEMEIA. 80% dintre subiecti considera ca in familiile de la noi femeia e cea care gateste. In acest mod, femeia e impinsa sa-si asume si sa-si dezvolte doar aspectul matern al feminitatii ei, altfel spus, femeia este vazuta ca "mama hranitoare", ceea ce poate sa genereze in timp un sentiment de frustrare. Aspectele neglijate ale personalitatii se pot revolta si astfel "mama hranitoare" se poate transforma treptat intr-o "mama negativa", autoritara, care foloseste ca mod de comunicare reprosul si are tendinta de a-i controla pe ceilalti: "De ce nu ai mancat tot din farfurie?"; "Daca nu mananci, nu mai cresti mare"; iar mai tarziu, "De ce nu ai venit azi la masa?". Urmand aceasta cale, copilul ajunge sa manance nu pentru ca ii este lui foame, ci pentru ca "asa trebuie" sau "ca sa nu o supere pe mama".
CE VREA, CAND VREA. In ciuda faptului ca 65% dintre subiecti iau cel putin trei mese pe zi, tot 65% dintre ei (nu exact aceiasi) rontaie intre mese. Aceasta ar putea sugera doua lucruri: pe de o parte, ca in cel putin 33% din
