Nu stiu cum procedeaza alte filiale ale Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, dar la Cluj a început strangerea semnaturilor pentru “Procesul comunismului”. Eu însami, în calitate de dascal avand un curs despre Gulagul romanesc, am fost contactata în acest sens, drept care le-am solicitat studentilor mei semnaturi (acelora dintre ei care erau interesati de subiect si care si-au manifestat dorinta de a se implica); dar trebuie sa marturisesc ca am receptionat oarecare temeri din partea lor, din pricina ambiguitatii formularii în cazul condamnarii comunismului. Intrucat aproape toti m-au întrebat ce înseamna exact, rational, logic, un “Proces al comunismului”: inculparea unor indivizi care au fost membri ai aparatului de represiune în Romania comunista? Un proces la tribunal, ca la carte, la adresa ideologiei comuniste (cam romantic ori chiar patetic, au comentat studentii mei)? Este vorba despre un gest simbolic de condamnare a comunismului, întru purificarea morala a romanilor si regasirea unui ethos al acestora? Este doar o metafora obsedanta sau pur si simplu o obsesie a fostilor detinuti politic? Raspunsul care i-a convins a fost acela ca, datorita obtinerii semnaturilor respective, actualul presedinte al tarii, Traian Basescu, va fi obligat moral sa numeasca o Comisie nationala si stiintifica de investigatie asupra perioadei comuniste, asupra violentelor si ororilor faptuite în mod programatic, în numele extremei stangi. Acesta a fost singurul argument care i-a lamurit pe studentii mei; unii dintre ei au ironizat formula (nu foarte inspirata) de “Proces al comunismului”, care le suna tot a limba de lemn, chiar daca antitotalitara. Nu este nevoie de metafore, ci de lucruri exacte, ca sa înteleaga toata lumea despre ce este vorba, cam asa suna reprosul lor. Daca noi nu întelegem, atunci cum sa priceapa oamenii simpli? Daca manualele scolare ar refl