Va sa zica premierul s-a suparat! El, omul atat de calm de obicei, de masurat, de politicos, iata ca si-a iesit din rabdari si s-a rastit la partenerii de coalitie care i-au trantit bugetul Educatiei in comisii. Ce-i cu indisciplina asta impardonabila? S-ar putea sa ne suparam si noi, liberalii, a amenintat premierul. Ce se va intampla atunci? Sa credem ca isi va da premierul demisia? Pe aceea irevocabila, vreau sa spun, nu pe cealalta? Fara sa se razgandeasca nici a doua zi si nici macar a treia zi?
Interesant ca ce l-a nemultumit cel mai rau pe premier este ca parlamentarii coalitiei n-au vrut sa accepte un buget al Educatiei mai mic decat cel pentru 2005. Or, Tariceanu se pare ca a gasit cheia reformei, cautata de atata vreme de nenumarate guverne, ministri si presedinti: reducerea bugetului Educatiei. Anume, de la mic la foarte mic! (PSD a dat putin prea mult, din demagogie, desigur.) Tot demagogie si la pedisti, udemeristi etc. Or, numai printr-o scadere a bugetului se vor realiza marile obiective de integrare ale tarii. Doar se stie ca profesorii iau meditatii pe care nu platesc impozite si traiesc in huzur. Ar trebui impozitati chiar mai mult decat ceilalti, cu atat mai mult cu cat mai indraznesc sa dea si note rele unor baieti destepti, cu viitor, asa ca primul ministru sau ca presedintele. Alte probleme mai grave primul ministru nu pare sa mai aiba, si pe buna dreptate: schimbarea presedintilor Camerelor, lasata pe mana Curtii Constitutionale pesediste, nu-i mai da bataie de cap, caci ar insemna sa consume inutil analgezice. Statutul minoritatilor, respins la Senat din pricina defectiunii conservatorilor, nu l-a maniat prea mult. Lupta impotriva coruptiei e acum de resortul magistratilor si al CSM, al carui apetit fundamental - bine exprimat de presedintele sau, Dan Lupascu - este devorarea Monicai Macovei. Reforma in sistemul sanitar e torpila
