- Cultural - nr. 215 / 1 Noiembrie, 2005 LA FEL CA LOT Nimic nu ma mai astampara ca Domnul. Nici bratul mamei nu-l mai simt pe-obraz. Nu se mai bucura de mine nimic, azi nici un drum nu zice: Uite-mi calatorul! Si pentru nici un gest nu mai gasesc ragaz. Doar in gradina Ta, la umbra milei, Doamne, as mai dori sa stau sa-mi amintesc, ce sfat mi-ai dat cand am venit pe lume si eu cu ce nimicuri ma trudesc. Mi-ai dat de toate, Doamne, as mai dori sa stau sa-mi amintesc - in mine ai lasat Lumina _ sa-ti pot stapani lucrarea si verde iarba-n ochi cu roua mi-ai udat. Iata de ce n-am ce-ti mai cere, ca prea mi-ai dat, inca-nainte, tot, genunchiu-mi cade singur, in tacere, cand plec spre Tine, privirea inapoi nu mai intorc, la fel ca Lot. RUGA-TI ROG Oriunde-as fi, mi-e dor de Tine, Doamne, ce de-un Adam _ din care m-am desprins, de raiul tau, in care printre arbori si ierburi, graiul ti-am deprins. Increderea ce i-ai purtat ma face sa simt povara inca si mai grea, ca tu, din toate cate-ai pus in lume, in mine te-ai ascuns _ suflarea ta. Te port in mine pe carari inguste, rabdare-mi dai cu tine sa ma joc, Te strang in piept, comoara mea cereasca, hai, cheama-ma acasa, ruga-Ti rog! Tu, din salbaticia cea mai joasa, stapan m-ai pus creatiei virgine, oriunde-as fi, mi-e dor de Tine, Doamne, si fara Tine, parca-s fara mine. SORINA BLOJ - Cultural - nr. 215 / 1 Noiembrie, 2005 LA FEL CA LOT Nimic nu ma mai astampara ca Domnul. Nici bratul mamei nu-l mai simt pe-obraz. Nu se mai bucura de mine nimic, azi nici un drum nu zice: Uite-mi calatorul! Si pentru nici un gest nu mai gasesc ragaz. Doar in gradina Ta, la umbra milei, Doamne, as mai dori sa stau sa-mi amintesc, ce sfat mi-ai dat cand am venit pe lume si eu cu ce nimicuri ma trudesc. Mi-ai dat de toate, Doamne, as mai