Nimeni nu s-a gandit ca productia poetica a lui Victor Vlad Delamarina, considerata in 1858 de Titu Maiorescu ca "introduce" un element nou in miscarea noastra literara", sub conditia totusi a "instinctului sigur al omului talentat", va atinge complexitatea si chiar o actualitate neasteptata azi. Numita initial "dialectala", aceasta poezie "noua" si nu numai sub raportul limbajului, isi gasea propriile limpezimi si un suport spiritual. Cu timpul, dialectul si-a gasit o denumire mai reala, devenind poezie in grai, in haine critice si umoristice mai ales. Autorii n-au intarziat sa se distinga. Un exemplu in acest sens este George Garda cu piesele lui atat de cunoscute si atat de recitate "Tat Banatu-i fruncea" sau "Tat paoere-i mai bine", vizand efectiv si mandria banateanului si, totodata, atitudinea lui fata de munca, de omenie, de cinste individuala si sociala. Mai exact, graiul exalta acele trasaturi caracterizate de Maiorescu ca "poezii aruncate numai asa, din condei", scrise de V. Vlad Delamarina in gluma. Aceeasi spontaneitate atragatoare se resimte si azi in poezia in grai ca o trasatura clara a felului de a fi al banateanului. Spontaneitate care prea adeseori azi cedeaza de la valoare catre usurinta simplificatoare amatorista. Ceea ce nu vrea sa spuna ca poezia in grai nu-si are propriile valori artistice, atunci cand acestea se ridica la treapta superioara de grai, la poezie. De semnalat aparitia editoriala, in tandem cu o caseta creata de Radio Timisoara, sub titlul "Fonoteca de aur", autorul fiind banateanul iute de condei si foarte serios cu propria creatie, Marius Munteanu, recent trecut in lumea de dincolo. Desi reprezentativ pentru poet si pentru genul de poezie care-l caracterizeaza, volumul poarta un titlu simplu si direct - "Poezii", tiparit de Editura "Marineasa" din Timisoara, 2003. Postfata este semnata de criticul cunoscut Cornel Ungureanu si