- Cultural - nr. 215 / 1 Noiembrie, 2005 Serafim Duicu a cochetat cu poezia inca din studentie, s-a lasat ademenit de aceasta la mijloc de varsta, in plina maturitate, dar nu s-a despartit de ea niciodata, ramanand, funciarmente, un liric. Un liric care a trait poezia insotind poezia. Cand, prioritar, preocuparile sale erau focalizate pe folclor, a descoperit dimensiunea estetica a lirismului popular, s-a lasat contaminat si a scris versuri in dulcele stil popular, ca sa-l parafrazez pe Nichita Stanescu. Atunci a descoperit si virtutile magice ale poeziei, asumandu-si descantecul ca prag al metafizicii. Dar a descoperit si ludicul barbian, pe care l-a impins in tiparele rostirii magice. Cand l-a descoperit pe Bacovia a trait poezia bacovian si nu s-a sfiit sa spuna acest lucru, intitulandu-si un poem chiar "Stare numita Bacovia". De fapt, afinitatile sale elective nu sunt secretizate. Serafim Duicu si-a developat trairile lirice prin prisma unor mari modele. Intre care se mai numara si Lucian Blaga si Miron Radu Paraschivescu. De la care a luat ceea ce se intersecta cu propriile aspiratii, cu propriile elanuri lirice. Iar un autor preocupat de rolul Scolii Ardelene si al reprezentantilor sai de seama nu putea sa nu se lase dominat de simtiri patriotice, in sensul cel mai curat, si sa nu scrie poezie patriotica, nu una de parada, ci una de solidaritate in idealuri. Serafim Duicu nu a scris poezie sistematic, nu si-a facut din poezie un traseu si o tinta. Nu si-a gandit un volum structurat, chiar daca si-a ales un generic, un titlu, "Ochi de veghe", lasand, fara sa vrea, in seama posteritatii acest lucru. Astfel a aparut, in conditii grafice de exceptie, volumul Ochi de veghe, Editura Tipomur, 2005, editie ingrijita de Valerica Duicu. Am putea spune chiar ca Serafim Duicu a scris poezie ocazionala, intr-un registru divers, dar ocaziile sale nu sunt ale cotidianu