Programul Petrol contra hrana a fost instituit pentru a putea reduce presiunea sociala si economica teribila a embargoului impus Irakului dupa invazia Kuweitului în august 1990. Populatia irakiana a fost puternic afectata de penuria de produse alimentare de baza si medicamente. ONU a fost chemat sa gestioneze, printr-o rezolutie a Consiliului de Securitate, un program care permitea Irakului sa vânda pe piata internationala o parte a petrolului sau pentru a face rost de resurse necesare subzistentei unei populatii afectate deja de doua razboaie si un embargo. La aproape trei ani dupa încetarea programului ca urmare a interventiei, în martie 2003, a coalitiei conduse de SUA în Irak, contractele semnate în contextul programului Petrol contra hrana au generat unul din cele mai mari scandaluri internationale, punând sub semnul întrebarii modul în care se fac afacerile internationale, precum si eficienta regimurilor de sanctiuni, care s-a dovedit ca pot fi deturnate de la scopurile lor primare.

Faptele...

Raportul final al Comisiei independente de ancheta a programului Petrol contra hrana, dupa un an si jumatate de investigare, vine dupa alte patru rapoarte preliminare facute publice. Mai bine de jumatate din cele peste 4.500 de firme care au participat în programul Petrol contra hrana au fost implicate în malversatiuni financiare, platind mita regimului Saddam si obtinând avantaje ilegale. Miza a fost mare: în cadrul programului, între 1997-2003, s-au derulat contracte în valoare de 64 de miliarde de dolari. Peste 2.000 de companii din 66 de tari, inclusiv România, au platit comisioane ilegale lui Saddam, pentru adjudecarea contractelor sau pentru obtinerea de petrol care nu fusese oficial declarat. Unele companii au recunoscut, multe au negat acuzatiile, altele au afirmat ca poate au platit, fara sa stie, comisioane ilegale. In schimbul încasarilor din exp