A trecut neobservat un document teribil publicat de Bujor Nedelcovici în suplimentul ,Aldine" al ziarului ROMÂNIA LIBERĂ din 7 octombrie şi care trebuie adăugat la dosarul virtualului "Proces al comunismului". Pentru uzul tinerilor cercetători interesaţi să cunoască - şi cum ar putea-o face mai bine decît din destine individuale? - în ce a constat oroarea dictaturii comuniste. După ce şi-a comentat exemplar dosarul de Securitate în volumul Un tigru de hîrtie, scriitorul s-a simţit dator să meargă mai departe: să-l privească în ochi şi să-l aducă şi sub ochii noştri pe torţionarul tatălui său din 1958-59, pe atunci locotenentul de Securitate, azi colonelul pensionar Gheorghe Momai. L-a găsit în august anul acesta, la Vălenii de Munte. O scurtă recapitulare a faptelor prefaţează discuţia înregistrată pe bandă. Grigore Nedelcovici, fost ofiţer în ,armata burgheză" şi membru al Partidului Liberal, septuagenar bolnav de plămâni şi de inimă, e arestat în 1958 şi, după şase luni de interogatorii la Securitatea din Ploieşti (anchetatori: Gh. Momai şi Ioan Teodorescu), i se înscenează un proces sumar la care asistă şi fiul lui, avocat stagiar. Preşedintele completului de judecată e un fost coleg de facultate al acestuia, judecătorul Gheorghe Şerbănescu (despre care aflăm că şi-a terminat glorios cariera cu grad de general în anii '90, cînd Ionescu-Quintus era ministru al Justiţiei). Tînărul, pe atunci, judecător nu admite nici o probă în apărare, îi interzice inculpatului dreptul la cuvînt şi îl condamnă la 8 ani de închisoare pentru ,uneltire contra ordinii sociale" (vorbise între prieteni despre pensia mică şi despre nădejdea în americani). Trecut, în condiţii de exterminare, prin penitenciarele de la Ploieşti, Galaţi, Piteşti şi Jilava, bătrînul domn tot mai bolnav îşi pierde minţile, e eliberat din aceast cauză după "doar" patru ani în care familia nu a ştiut nimic