Cred, in continuare, ca dl Calin Popescu Tariceanu e un om capabil. Cine l-a vazut in Editia Speciala TVR, de luni seara, a recunoscut imediat aura omului competent.
La fel de vizibila a fost diferenta de clasa, epoca istorica si educatie, intre discursul de azbest al unui N. Vacaroiu si dezinvoltura cu care C.P. Tariceanu a reusit sa faca inteligibila problema relatiilor cu FMI.
Cine l-a ascultat vorbind, marti dimineata, la Radio Guerilla nu si-a putut retine simpatia: Primul-Ministru e o persoana agreabila, omul pe care ti l-ai dori mogul al relatiilor publice, stema de stat si produs principal de export. Intr-o tara normala si viitoare. In Romania prezenta, lucrurile stau altfel.
Cred, in continuare, ca in Romania de fata interventia personala bate legea, iar telefonul bine plasat face istoria. Primul-Ministru cauta sa ne convinga ca l-a sunat pe Procurorul General, Ilie Botos, pentru a-i administra o doza suplimentara de stat de drept.
Primul-Ministru sustine ca s-a interesat de cazul Dinu Patriciu, asa cum se intereseaza de treburile grave ale statului si ca a cerut Procurorului General sa aplice legea. Ce putea intelege Ilie Botos? Ca ne-am intors in vremurile albe si dure ale justitiei ateniene? Dl Botos nu avea cum sa ramina cu o asemenea dislocare.
El stie foarte bine ca traim in Romania barbariei legale si ca, tocmai din aceasta tara, a mai fost sunat, de pilda, pe vremea cazului Tiriac. Explicatiile Primului-Ministru sint sarmante, dar ne cer o doza de naivitate, interzisa, aici si acum.
Calin Popescu Tariceanu este prietenul, colegul de partid si fostul asociat de afaceri al lui Dinu Patriciu. E normal ca prietenii sa se ajute, mai ales cind unul dintre ei intra la Parchet si nu mai gaseste iesirea institutiei, vreme de 17 ore. Dar Calin Popescu Tari-ceanu e Prim-Ministru, si anume Pr
