Liliana Corobca, Un an în Paradis, roman, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2005. 208 pag.

În sfârşit, un roman! Nu în bibliografia Lilianei Corobca, ci în aceea a literaturii române din ultimii ani, în care romanele demne de luat în considerare sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire.

Liliana Corobca (n. 10 oct. 1975 în Săseni, jud. Orhei, Republica Moldova, absolventă a Facultăţii de Litere din Chişinău, doctor în filologie, autoare şi a altui roman, Negrissimo, publicat în 2003) povesteşte în Un an în Paradis calvarul unei fete de optsprezece ani, Sonia, obligate să se prostitueze. Sedusă de un traficant de ,carne vie", Pavel, într-un moment când trece printr-o criză sufletească şi e vulnerabilă (tocmai a aflat că a căzut la admiterea la facultate), Sonia este vândută proprietarului unui bar din străinătate, Zeca, închisă într-o casă cu gratii, alături de alte femei, şi constrânsă, prin bătăi şi umilinţe inimaginabile, să se culce cu zeci de clienţi pe zi. Unele dintre aceste sclave se sinucid, altele se îmbolnăvesc şi mor, altele, puţine, izbutesc într-un fel sau altul să se elibereze.

Sonia suferă cumplit, face o tentativă de sinucidere, dar în cele din urmă, adunându-şi ultimele forţe, îi seduce (străduindu-se mereu să nu vomite) pe proxeneţi şi se întoarce, infirmizată moral probabil pentru totdeauna, la viaţa ei dinainte.

Romanul, în întregime fictiv, şi totuşi, în esenţa lui, non-fiction, provoacă o emoţie puternică în timpul lecturii şi poate face chiar şi dintr-un cititor-bărbat un adept al ideilor feministe. Ceea ce nu înseamnă că este un roman propagandistic. Liliana Corobca nu confundă literatura cu ideologia, ea rămâne scriitoare de la prima până la ultima pagină. Ca în proza rusească de dată recentă, violenţa, crima, sexualitatea promiscuă sunt şocant compatibile, în cartea tinerei autoa