REPORTER IN TIGAIE Urmasul lui Gauguin. N-a fugit in Tahiti si n-a fost prieten cu Van Gogh. Aidoma lui, insa, George Anton si-a abandonat meseria de contabil si s-a retras, intr-o buna zi, in linistea apartamentului sau din Berca, pentru a picta. "Vrajeala asta cu «pictam de cand eram copil» nu are haz la mine", ne spune artistul de cum ii trecem pragul. "Cineva spunea ca nu te apuci de pictura cand vezi un rasarit de soare, ci cand admiri un tablou in muzeu. Asa si eu: pana nu m-a luat un coleg la el in atelier, n-am stiut ce-i meseria asta."
Un pictor autodidact, in orasul dintre sonde. Ultimele lui tablouri sunt naturi statice cu mancare. Sotia sa, Maria - o alinta Miorita - , e invatatoare si a devenit primul lui critic de arta. Ea e si bucatarul casei, de la care imprumutam, rapid, cateva retete. Fiecare are o mancare preferata: copilul - prajitura cu branza, mama - budinca, iar tatal - friptura de porc la gratar. Mai in gluma, mai in serios, "barbatii casei" ii spun, cand le intinde masa: "Ai gresit-o bine si de data asta!". "Eu, completeaza George, fac doar cartofi prajiti. Insa, cand s-a nascut baiatul, n-am stiut decat «biberonul si pictura»". Nepriceput la bucatarie, dar gurmand, lui George Anton ii place pestele, in orice cantitate. Prietenii l-au poreclit Pelicanuâ. Si ce-i mai place? Sa citeasca. "Eu, daca ar fi fost o scoala pe viata, acolo ma inscriam. Asa, n-am facut decat liceul. Pe lume, imi plac onestitatea, modestia si bunul-simt. Omului ii trebuie, ca sa fie fericit, intelegere, iubire si vopsea." E George Anton fericit? Raspunsul cade scurt: "Cred ca da!".
PRAJITURA "TELEVIZOR"
Se prepara mai intai doua foi negre din urmatoarele ingrediente: 100 g zahar, 100 g unt, doua linguri cu cacao, un galbenus, o lingurita cu amoniac (stins cu putin otet sau zeama de lamaie), cinci linguri cu apa si faina cat cuprinde. Separat, s
